Înmormântările mi le făceai întotdeauna mai degrabă vii
și în linii mari se repetau ca zborul corbilor
sau ca plânsul

discursul funebru te asigura mereu de aceleași lucruri :

1. vinovăția în cazul tău e un oximoron
2. ai încercat scoțând chiar măruntaiele pământului și degeaba
3. universul m-a cioplit neadecvat și ce-a rezultat s-a numit greșeala vieții tale


vegheai cu degetele făcute ghem
cu o nouă moarte în buzunar și cu deznădejdea celei dintâi


iar eu plecam din cimitir întotdeauna fluierând
uitând să putrezesc în tine.