martie 2008

1. Două…

nu cunosc
orbirea
nici dacă închid ochii
nu cunosc spleen-ul
din degete mi-am făcut mitraliere
țintind idealuri
chiar dacă
rareori – sau niciodată
ating
nu cunosc
neiubirea
de când am tensiune în artere
și încă ceva în stern
neînțeles
nu cunosc liniștea
din ziua în care am aflat
că m-am născut
cu două umbre…
_________________


2. Dor

parcă aș fi mâncat
varză murată
așa-mi scârțâie între dinți
teiubescul

De ce mă doare locul lipsă
de unde ai smuls, Doamne, coasta
să faci femeia?!
_________________


3. Pe când era

capul în pământ
mut și surd
trec
ce-ai pierdut? Mă întreabă
întâlniții
lovindu-ne umerii
Chiar, ce-am pierdut?!
Lustrul
mândriei, ecoul
plesnind ceafa?
mi-a lăsat doar această hârtie
mâna subțiată culegând vânt
și pana
rămasă de la cel care
se visa poet
pe când era trufaș…
_________________


4. Să fi știut… (vecinul de la etajul patru…)

cineva visa ideile
rezemat de zid, ținându-se
de balustrada
între el și cer
visa o cale lactee pentru
iminenta lui fabrică de iaurt
pentru iubita ce va să vină
să fi știut
că ea este alergică…!
Preferă țigări light, coca și cola
deprinsă pe când zăbovea prin piața Laleli
din Istambul…!

…după doi copii frumoși și triști
doi ani de întrecere
«cine dospește lehamitea
în colțul gurii»
după două bătăi parte-în-parte
– două direcții:
ea lăsat copiii la mă-sa
«aceasta i-a înfipt în orfelinat»
ea a luat praf pe tălpi
acolo unde ocolești orașul!!!
El rezemat de zid
linge balustrada
sarea visului idilic
încă mai crede
semiobscurul ascunde pulberi murdare
cineva a îndoit calea lactee cu
apă plată
o telegramă zace pe jos
într-un jos al nimănui
mâine unul din copii se-nsoară –
despre celălalt nu se mai știe…
_________________

Risipă de cuvinte uneori, de înăuntru de tot, niciodată! Să fiți sănătoși și neapărat fericiți!

Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați