erai minunată și plină de muguri
te atingeam cu buricele ochilor
și se făcea primăvară
în coșul pieptului
îmi țineam respirația înlănțuită
ceilalți mergeau la cumpărături
alții veneau
noi ne uitam unul la altul
și nu ne venea să credem
n-aveam nevoie de mîini
n-aveam nevoie de aripi
sângele nostru crăpa asfaltul

pe ici pe colo
timpul trecea firesc
printre tablouri
zebrele pășteau liniștite pietonii