crede-mă eu plâng
dacă veștejesc prin cuvânt

tinerețea mea o serenadă
a ploii
parcă ar fixa dindărătul perdelei
un soare pensionat

o lumină nemișcată
vecină cu bolovanul mitului
cu umbra părului tău

și nu dădusem cezarei noapte de noapte
bumerangul de viață

și-l așteptam între două țigări
îndepărtate

de-atunci au trecut douăzeci de cuvinte
mai lungi

umbra a-ncărunțit

piatra lui sisif te-ascunde
și-ți poartă numele