CRUCEA CEA DE FIECARE ZI


… pădurea nu se teme de cel care ia din ea cu carul. Căci după câțiva pași, osia carului se frânge de greutatea carului… Pădurea se teme de cel care ia din ea, câte un vreasc, în fiecare zi… (părintele Cleopa Ilie)


Când rabdă azi de foame lângă tine
Bolnavi, bătrâni, copii - neputincios -
Þi-a fost vreodată, omule, rușine?
Le-ai împărțit o clipă de frumos?

Când foame fac și astăzi, prin spitale,
Aceeași deținuți ai vreunei boli,
Le-ai dus bomboane, și zaharicale?
Te-ai numărat printre ai milei, soli?

În cimitire, unde sunt morminte
Fără de floare, fără rugăciuni,
Le-ai aprins tu o rugăciune-n minte?
Și ai sădit, prin buruieni, minuni?

Când sunt atâția preoți într-o lipsă,
Și pentru ei, și pentru turma lor,
Ai pus un deget pe apocalipsă?
Ai ajutat o turmă, și-un Păstor?

Și mai presus de toate, nu odată,
Ci-n fiecare zi, ai împărțit,
Un vreasc din viata ta așa bogată,
Ca bucurie celui obidit?

Ai fost la cel închis, la cel în zdrențe?
Ai dat o cană celui însetat?
Și mai presus de orice penitențe,
În orice zi, ce dar, din tine-ai dat?

Din codrul vieții, măcar o surcică
De-ai dat, fii veșnic binecuvântat!
Și-n fiecare zi, repetă, mică,
Această mare faptă de-Împărat!

Fii bun! Fii Om! “Hristos a înviat”!

22 aprilie 2008