Mi-am așezat pe-o frunză vidă piramidă
Ce-a fost devorată de-o gigantică omidă,
Mi-am strâns iluziile în cerc
Cu care să sfărâm realitatea încerc,
Iarba rotundă a sinelui am înscris-o în pătrat
Tăiată de un țipăt sincopat al unui țel ratat,
Pe cămașa entuziasmului am desenat un romb
Prin care se mișcă elanurile cu aplomb,
Mi-am înscris corpul într-un triunghi
Secționat de un vector de ideal în azimut unghi,
Eul l-am divizat în miriade puncte
Străbătute de orgolii defuncte.

*

Capul iubirii se legăna pe-o plută de alge roșcate,
Pletele carnale erau de pești mușcate,
Prin ochii albaștri înotau delfini
Jucându-se cu dorința strecurată în iriși fini,
Captivă într-o lume acvatică
Iubirea îmi zâmbea pe o paletă cromatică
De stări contradictorii cu inaccesibilă față,
În profunzimi de dor atinsă, însă niciodată la suprafață,
L-am trezit pe Dumnezeu
Cu o săgeată de gând slobozită în elizeu
Și l-am rugat să-mi împrumute undița divină
Cu care să pescuiesc iubirea descompusă în acvatică ruină
Și i-am cerut o substanță miraculoasă, cleioasă
Cu care să-i lipesc părțile într-o formă duioasă
Modelând din fantezii o tânără frumoasă,
Mi l-a trimis pe arhanghelul lui favorit
Să-mi fie nașul unei uniuni cu un ideal dorit.