Pe carnea crudă-a secundei
se prelingeau cocorii.
Aveam cheaguri de cuvinte
sub tâmplă
și adormisem, morțește, în mine.
Mă sărutai cu buza pleoapei,
eu, somnoros, umblam prin tine,
ascuțindu-i secundei țagăra,
trecerea ei tăia
adâncă rană în mine.
Somnoros, rătăceam mai departe
prin tine…
Cu deschizătorul de conserve
încercai să-mi deschizi
pleoapele…
Se întorsese primăvara din exil
și trebuia să dau dezlegare păsărilor,
la cântec.