În nopțile mâhnite și haine,
din care mă trezesc pe veci închis,
când liturghia o arunc în mine
și se strivește-n fundul de abis;
când psalmi-i scriu cu sângele din vine
și-n evanghelii sunt și eu ucis;
când strălucesc în predici cabotine
cu exaltarea unui nou trimis
ce prinde rătăcirile divine
în lanțurile raiului promis;
ungherele de taină sunt străine
de scăpărarea cremenei din vis
ce luminează ultima sentință
în zorii arși: Mă lepăd de credință.