Este ora la care iubirea mea s-a înecat în coniac. Sărutul s-a despărțit de gândire. Ca un tembel, sărut buza paharului. Este ora la care iubirea mea doarme. Sunt singur cu gândul despărțit de sărut. Beau coniac, pahar după pahar. Buzele mele, îmbibate în coniac, sărută amintirea femeii iubite care și-a rupt rochia de pe ea și a plecat. Acum doarme. Pe buze mi-a rămas un sărut neexplorat. Regret, beau din coniac, fiindcă iubirea mea ca o eșarfă albă doarme acum pe pat. Este un gest mitocănesc de a nu face sex. Din paharul meu cu coniac răzbate o voce. – Vino. iubitule! Vino! Casa este goală. E ora la care putem face sex. Vino! Dar nu veni singur! Adu cu tine și sticla cu coniac. Acum simt pe buze gustul amar al sărutului neexplorat. Este ora la care iubirea, ispititoare ca o mireasă, s-a înecat în coniac.



Îi cer fetei de lângă mine să îmi împrumute un sărut. Afurisita se zburlește precum găina golașă a bunicii. Dacă am văzut că este rea, mi-am descheiat nasturii de la cămașă și i-am zâmbit larg să mi se vadă dinții. Continui să insist să-mi împrumute un sărut. – Încearcă! Hai încearcă! Mă uit la fata de lângă mine și văd în ochii ei eșecul iubirii. – Nu fi tristă! Lasă-ți sfârcurile sânilor tăi în golul palmei mele! Poate vom reuși să închegăm un dialog. Dacă îmi dai voie, am să ți-l prezint pe CASANOVA. Este șofer de taxi și colecționar de potârnichi. Fata de lângă mine zâmbește ușor. Îi simt răsuflarea în ureche. Îmi este frică să nu mă muște de ea. Jocul a devenit periculos. – Alooo! Domnule! Autobuzul a ajuns la capătul liniei. Vă rog să coborâți!





O femeie trece în fugă prin poezia mea. Cuvintele mișună în urma ei. Poetul din mine se adapă din amintirile unor femei care se zvârcolesc în imagini încrețite. O altă femeie în pielea goală se reîntoarce în poezia mea, scurgându-i-se printre sâni cenușa metaforelor din poeziile anterioare. Peste lentilele afumate ale ochelarilor mei apare un cal alb care îmi sparge cu copita ochelarii. Acum printre cioburi de sticlă afumată, văd formele femeilor care au trecut prin poezia mea. Sânii lor, ca niște meduze moi, au rămas atârnați de rama ochelarilor. Femeile trec prin poezia mea lăsând în urma lor cuvinte ce îmi stau atârnate de urechi. Acum am poftă să mănânc cartofi prăjiți, după aceea primei femei pe care am să o întâlnesc îi voi tatua trupul cu textul poeziei mele.

PETRE BUCINSCHI