chiar acum mă ascund
în acest poem
trag draperiile
și prin crăpătura lui
privesc la tine

după cum vezi
nu e perfect
mai am de modelat
până zidurile vor sta drepte

plastilina s-a terminat
cărămizile s-au fărâmițat
în cuvinte
nu-mi rămâne decât
să mă așez eu ca într-o vitrină

te pot face să râzi, te pot face să plângi

fiecare rid este o fisură
așa ca vino și tu