simți cum îți tremură scheletul când dormi
cu fiecare minut ești tot mai aproape de prăpastie
erai doar tu și nu vedea nimeni că
mergi pe bârnele vieții ca un copil autist care-și lovește mâinile de pereți
e un gol sub picioare care-ți pulsează în călcâie
tălpile lăsau urme în întuneric
se scuturau norii de ploaie când pășeai apăsat
mirosea a tămâie, iar gâtul îți era uscat ca o stafidă
aveai gura cusută cu ață și începeai să te deșiri ca un material vechi

nu deschide ochii. e târziu

să știi că tu,
tu ești urât când dormi