În mîini de lut vom plăsmui pistoale,
pe fruntea morții vom depune flori.
dar nu ne temem. Mintea ne e moale
iar prin stomac ne troienesc ninsori.

O iarnă port în mine, mai celestă
Luceferi îmi sclipesc în palmă, reci.
Statuie vreau să îți ridic, ecvestră.
Poate așa te răzgîndești să pleci.

Citesc biletul, l-ai lăsat în taină
tu n-ai avut răbdare, iar eu minte,
Îmbrac nefericirea ca pe-o haină.
Salut, bonjour. Și nu mai am cuvinte...