Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.

Simțeam atunci cum clipele se-adapă
Din seva caznei, dulce și amară.
Vibrări de slove nu aveau să moară
Și-n jur pământul n-a deschis o trapă.

Eram acel ce-și dibuise rostul
Și răspândisem printre crengi mister.
Nu pricepeam cât va să fie costul

Vâslirii-n val de crud corăbier,
Dar știu c-atunci aveam să frâng anostul
Și să presar uimirile-n eter.


28 decembrie 2007