Când te trezești dimineața și cearșaful se lipește de tine
și chipul tău este frumos ca după ce faci dragoste,
soarele despică aerul în particule strălucitoare. Asemeni
unui tir de mare tonaj. Frâna lui bruscă la trecerea de pietoni
degajă o forță pe care o simți în gât. Glandele nopții
secretă iubire topită pe ziduri. Unde să mă opresc și, mai ales,
de unde să continuu. Drumurile îmi stau în față ca niște pumni
strânși, iar eu orbecăi. Și nu știu dacă cel ales o să mă izbească.
Un zâmbet de care îmi voi aminti toată viața. Ca un tatuaj în
interiorul burții. Vântul s-a oprit, căldura sapă în piele la greu,
din mijlocul străzii ies aburi, iar în piept este o inimă. Vin ciocurile.
Suntem asemeni unei haine care n-a fost purtată niciodată, iar trupul
s-a săturat de atâta așteptare. O să închid ochii și nu o să mă întorc.
Să ajungi doar acolo unde îi ești cuiva drag.Cu timpul îți dai seama
că există ceva în noi care rezistă. Care nu se dăruiește niciodată.
Un arici schimonosit de frică pe spinarea rece a altui animal.