ce absurdă mi se pare încercarea oamenilor de a trăi, de a respira sau de a fi
de a fi sau de a respira
se întorc scările se întorc norii se întorc balustradele și ochii
iar părul decolorat zâmbește a tuns
ce absurdă pare incoerența oamenilor trecuți de 40 de ani
și coerența celor ajunși la moarte
geamurile par folii de ciocolată caloriferele bucăți de cozonac
ce absurdă mi se pare încercarea de-a reveni
am plecat atunci
am ales „să nu!”
ce absurd că vreau să trăiesc „așa!”