da în această lumină bezmetică și devorantă
îmi voi reface inima
voi trece prin nervii prelungi
un spasm puternic mă va opri să te caut

frisonul de noapte
când trag perdelele până-n podea
și mă rup cu totul de mine de părțile din corp
tulburate lent
absorbite înăuntru până la disoluție

voi rămâne ascunsă în carnea plină de tăieturi
mici mici ca firele de păr

pielea mea este o mare întunecoasă
un recif de plăgi în urmă
un loc unde se adună sângele mort