Ieri

gândul de a mă face mare
îmi acoperea somnul nu pentru că
nu aș fi vrut să mă joc
îmi întindeam răsuflarea
înspre cer ca să văd înăuntru
și pe Dumnezeu cum numără chipuri
pentru a-l privi mi se
dezlipeau pantofii de tălpi
și plângeam în fața oglinzii


Azi

cu fiecare privire mai trece un an
și sunt tot mai aproape de mine
vine iarna frigul se îndeasă felii
între clopote
și trup
liniște
și doar o zbatere fără aripi
privită prin chipul meu


Mâine

o să mor sigur și ziua se va
desface în straturi printre care
o să trec ca un nor
în mine se va trezi un altul
într-o altă lume vie
așa că n-am să dispar
decât pentru o vreme

știu între mine și el
nu-i decât un punct