fluidul trecut prin serpentina durerii
până la evanescență
nicio formulă magică
nici perierea vreunui cuvânt
spre-a-i înlătura praful memoriei
doar trecerea unui gând spre altundeva
după ce magnetismul și-a desăvârșit remanența


și nu mă mir de ce polul tu
e atât de aproape
dezlipit de frigul prim
deși liantul inițial va fi fost așa altcumva
nu mă mir de ce tălpile tale
calcă pe aceleași oase -
clape de pian cu sunete reverberate în spațiul absenței


nu mai asculți aceeași muzică
peste sunetele trecutului
s-au așternut pauze lungi de tăcere
doar fluidul
ce trece prin serpentina durerii
ne unește cumva
fără nicio formulă magică