Pământul cerului



Adesea plânsul norilor,
Ce udă întreg pământul
Adesea roua florilor
Ce însoțește gândul!

De ce faimosul Sarmis plânge?
Când cerul cu pământul său
Veghează peste tot ce strange
Peste apusul tau!

Un sânge avem și o credintă
Un neam de săgetași
Când oamenii au o vointă
Atunci devin fruntași!

În apărarea patriei
Și sângele mi-l dau
Fruntaș am fost în fața ei
Eu nici măcar nu stau!