Mă topesc în razele fierbinți
ale soarelui din lunga dimineață
de august ce se prelinge
mlădioasă pe covorul verde,
al timpului prezent.
Mă simt purtată de adierea
vântului obraznic ce îmi penetrează
fiecare por al existenței
uitate pe noptieră.
Nu aud nimic și totuși,
eu-l meu rătăcit
se dezmiardă cu chicoteli multicolore
din trecut, prezent și poate, cine știe,
din viitorul mileniului următor...