Stins-am una după alta-n urmă,
Fum și scrum încet îmi curmă
Scumpa taină ce mi-e dată,
Să o caut viața toată.

Arde focul tras în mine,
De săruturi cu otrave pline,
Dând de capăt căutării
În năluca răsuflării.

Dalbe fluiere îmi cântă
Doina dracului,cea sfântâ,
De-i adulmec arsa iarbă,
Mintea-mi pare că e oarbă.

Roți de jar pe suluri scrise
Ce-ți aruncă spaimă-n vise
Sacrificii vii îți vor cere,
De vei vrea a lor mistere.

Preacuratu' aer ars pe rug
Plânge-n scânteie,ce fug
Spre grumazul plin de aur,
Dând morții albe tezaur.

Fire albe și plăpânde
Stau la pândă fumegânde,
Nu cumva să dau uitării
Ritualul afumării.

Strâng recolta de cenușă,
Ca să bată moartea-n ușă
Mai devreme târg a face:
"Odihnească-se în pace!".

Timp pierdut în dâre sure,
Ca pădurea sub secure,
Nu-și mai face cale-n viață,
Ca să piară,iară în ceață.