Îți văd capul, căzut surd și greoi
Fără de expresie.
Sângele-ți s-a încleștat în vine, mâna-ți e
Încleștată către Cer, neputincioasă.
Nefericito, ai ințeles sensul, și ai ridicat mâna
Pentru dreptate,
Dar te-au redus la tăcere.
Trebuie să fi greșit foarte mult pentru asemenea
Pedeapsă. Trebuie să fi fost un monstru
În spatele tău,
îngere ceresc,
Pentru că altfel aș zice:
"iar a murit un nevinovat..."
Acum încerci să intri-n mine, suflete rătăcitor,
Dar marea e prea departe de zâmbetul tău.
Ai rămas singură, cu mâna încleștată către Cer:
"Victorie!..."