Waldo continua să-mi apară
chiar și după ce închideam ochii
așa cum rămâne cîteva momente
fantoma albă a crainicului pe ecranul tv
după ce-l stingi

veneau serile lungi ale toamnei
când timpul se dilata silențios discret și delicat
luna sclipea pe cer ca un rinichi bolnav
aveam tot ce-mi trebuie însă ceva nedefinit
parcă tot ne lipsea
ca și cum ai asculta „The best of ABBA” fără „Ciquitita”
de cele mai multe ori Waldo descoperea ce anume
„e suficient să repeți cuvântul de mai multe ori
de foarte multe ori
și ceea ce lipsește va apărea în final” spunea el
„cum ar fi legătura dintre semnificat și semnificant
nici nu știi ce putere are cuvîntul”
eu repetam whisky pînă apărea sticla de Jack
prin urmare chestia asta funcționa

uneori îmi lipsea tata
dar mi-era frică să repet numele lui prea mult
tata mi-ar fi golit sticla de whisky
și apoi m-ar fi privit încontinuu cu reproș

***
e toamnă
și ploaia bate în geam cu degete lichide
ca o pedeapsă