e albă clădirea
în care tac păsările
și holul e alb

nu se aude niciun cântec de dragoste
durerea se strânge între coapse
de țipăt lung
geamurile se fac cioburi
e albă clădirea
în care oamenii intră după marea
tragere

lent lent carnea se face beton
morții se învelesc în drapele
la intrarea în gol armele se curăță
cu lapte
praful se adună sub unghii
în marele somn se nasc revoluții
sărutul tău lasă urme albe





(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)