c Autostrada și ulita

O uliță se trezi într-o dimineață
Cu o fâșie lată de asfalt în față.
Timida și cu modestie
]Cum e orice uliță,se știe!
Întreba emoționată,
Pe noua ei surata:
Cum te numești?
Greșești!
Veni răspunsul cu un ton enervat
Și foarte aferat.
Cum vă numiți poate vrei să zici
Domnisoara pitita în urzici!
Eu dragă,
Sunt doamna autostradă!
Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine
Până nu trimet un compresor peste tine
S-ajungi alee asfaltata
Pentru vaca ta baltata!
Și dacă vrei să rămâi așa, originală,
Vorbește cu capră aia cheală
Că dacă mai mă umple de căcăreze
Trec peste tine cu ale mele freze!
Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna
Spui supusă saru` mana!
Ulita rămase mută
Ca și turma oprită
Să vadă șuvoiul de roți șuierând
Uriașii de oțel claxonând.
Până la urmă se resemnara
Nu era prima oară
Ulita biata,
Medită saraca
Precum un filozof nebun
Ce poate să facă asfaltul din drum!!!
Uite c-a trăit să vadă
Ce-i aia autostradă!
Saru` mâna să-i zică drumul județean
Că-i mai dolofan!
Ce tot o amenință,puțin îi pasă
Pe seara cucoană ,lasa!
Când o fi circulație mai puțină
O să vină
Cireada lui Vasile și turmă de oi
Și să vezi pe mațele pișatul șiroi
Atunci,la culcare
O să-i strig :
Saru mana, coană mare!
Morală e vitezomana
Pune puțin degetul pe rană.
Nu-i umiliți pe cei mici,
Par ei pitici
Dar la urmă
Poate au relații la vreo turmă!







Cancerul și vedetă

O celulă canceroasa
Zglobie și voioasă,
Ajunse din întâmplare
În parcare
Lângă un ficat
Mai rafinat!
Studie locurile
Arterele,țesuturile.
Un sânge plin cu de toate,
Dar de calitate!
Băuturi fine ,de marcă,
În plămâni mahoarca
De trabuc cubanez!
Chiar nu-i invidiez
Pe frații mei care au ales calea mai scurtă
Spre prima burtă.
Am așteptat la pretențiile mele
Cazare în ceva de cinci stele!
Gata ,pot să mă relaxez,
La început prin plasmă să dansez!
Persoană în cauză
De-ar fi făcut măcar o pauză
Din chefuri și fumat la greu!
I se spunea mereu
Că are un program distrugător,
Vedeta răspundea cu umor:
Trăiesc ca o stea
De cinema !
Într-o zi o mică criză
Apoi o mai lungă repriză.
Celula se distra de minune,
Își făurea noua ei lume.
De câte ori celula râdea
Vedeta plângea,vomită,
Merse la control
Benevol!
Stupoare,nenorocire
Apăru prima știre!
Celula era în carnaval,
Un cancer pe final!
Morala într-un fel șochează
Fiecare se distrează
În felul lui se spune,
Dar uite că pe lume
Nu știi că o celulă
Minusculă,
Când râsul îți joacă pe fata
Se distrează cu propria-ți viață!


Morcovul și sfeclă

Un morcov era tare supărat
De-a dreptul iritat
Pentru că în orice situație grea
Era implicat domnia sa
Și introdus în condiții confuze
Cu tot cu frunze!
Ori eu declar solemn
Renunț la caroten
Mă fac iute ca un ardei
Să văd dacă vrei
Să mă mai introduci în discuție
La chestiuni fără soluție!
Sfecla, roșind de-atâta gălăgie
Îl mângâie pe chelie:
De ce ești gură spartă
Ce-ar fi dacă
Te-ai hrăni mai bine,
Ca mine!
Să fi dolofan
Și peste un an
Aș vrea să văd care erou
Te-ar introduce în popou!
Așa făcu dar la soroc
Morcovul nu mai era gustos de loc
Mai mult, a sfârșit
De porci să fie servit!
Morală a cam sfeclit-o,
Ori iepurii au ronțăit-o!
Vorbă din popor
Luați-o mai ușor!
Doar de ai cap de morcovel
Ajungi taman ca el!
Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca
Să nu fie neam de sfeclă!





Curvă și cerșetorul

O damă își făcea meseria
La un colț de stradă
Lăsând să se vadă
Bunătate de trup
De sub minijup.
Mai încolo puțin ,lângă o cișmea
Un fals orb strigă și cerșea.
Trecu o oră ,trecură trei,
Orbu strânse ceva lei.
Ea nimic,hai ,nu se poate,
Asta mă face pe la spate,
O fi fermecat locu`
De mi-a plecat norocu!
Și începu să-l înjure,să-l blesteme
Lumea în jur să o cheme,
Într-un târziu,
O televiziune îi lua interviu.
Un regizor descoperi din întâmplare
Ce picioare are
Și anonimă curveta
Ajunse vedetă.
Morala este de duzină,
Orice curviștină
Castiga mai cu spor
La publicul telespectator,
Dacă dă tare din gură
Și din fund cu aceeași măsură.


Aurolacu` și dracu`

Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit,
Se bătaia pe o balustradă
Fiind gata să cadă
Pe o cale ferată .
Când,deodată,
Un drăcușor îl trase
Și din gheară morții îl scoase.
E,pentru așa fapta,
Aștept de la tine o răsplată!
Aurolacul îl privi lung,
Îl analiză profund,
Cât mai putea mintea lui intoxicata
O analiză să facă.
Uite frate!
Facem pungă jumătate!
Þi-o dau pe toată dacă vrei,
Da să mă duci la femei!
Hai,ce te uiți că un fraier
Inspiri ca pe aer!
Dracu de curiozitate
Inspiră cu voluptate.
Și cine-aprinse un chibrit,
Ca pe loc a plesnit!
De-atunci nu mai sunt draci
Pe lângă aurolaci,
Doar uneori,
Orbi trecători
Care îi lasa să cadă
De pe balustradă.
Ca nepăsarea e și ea un drac
Ce fuge de aurolac!



Greblă și un Ferrari

O greblă amărâtă
Pe-o margine de drum părăsită,
Cu coada ruptă
Și de vreo doi dinți stirba,
Așteptă,
Poate careva
O calca pe ea!
Măcar s-o-njure cineva
Dacă nevoie n-ar mai avea
Să le lucreze,
Să le grebleze
Fin și ușor
Fiece locșor.
Nu termină gândul
Că se-ntunecă pământul
Și trecu peste ea zapauc
Un cauciuc!
Și peste o secundă bum
Apoi un nor de fum.
Mașina acelui domn
Se proptise într-un pom!
Omu` avu soarta,
Scapă doar cu fruntea sparta.
Greblă își numără molării
Cu care nenorocise un Ferrari!
Sunt tare tată!
Dacă o mai fac odată
Mă duc la K “oan”
Să-I arunc pe toți în tavan!
Se vede treaba ca o prostie de lux
Te propulsează mereu în sus!
Totul e să ai dantura
Și să muști pe măsură!


Þăranul ,cocaină și briliantul

Un umil truditor
Al întinsului ogor
Văzu că din faină
Nu mai iese la lumină!
Și cum un nepot umblat,
Chiar și de Interpol căutat,
Îi adusese niște semințe rare
Cu mare căutare,
Le cultiva și peste un an văzu tot satu`
Canepa inalta cât gardu`!
Circulă un zvon pe furiș,
Ba, asta face hașiș !
O confirmară iritați
O trupă de mascați
Ce-l băgară pe nea Ion
La cotețul de beton,
Că era imoral
Și pericol social!
Noroc cu un avocat
Care la scăpat.
Și din șef peste cocaină
S-a întors la țărâna.
Nepotul galantul,
Poreclit briliantul,
Veni să-i mai șoptească ceva
Din experiența sa.
Dar puseră dulăii să-l lucreze
Și pe la țurloaie să-l maseze!
Duș a fost și n-a mai venit
Nea Ion cătrănit
Se întreabă în sine
Ce nu le convine ?
Canepa aia era bună la rațe
Și pentru porci la mate!
Că unii o fumează!
Da ce contează!
E fumatul oprit?
Așa ceva n-a pomenit!
De fapt și doamna cocaină
E tot o faina.
Și sticla șlefuită elegant
Pare briliant!
Naivitatea are ea un rost
Totul e să nu pici de prost!




Democrația o -vină?

Oile din turma
Se gândeau de vreo lună
Cum să aibă și ele parte
De mult ravnita libertate!
Primul trebuia să dispară
Sau chiar să moară
Măgarul care știe doar
Să care la samar.
Asta și dacă crapa
Vede doar cărarea lui, dragă!
Dar primul!
E hainul!
Responsabilul cu disciplina.
El poartă toată vina!
Ca să avem democrație,
Dulăul să nu mai fie!
Li s-a făcut pe plac
Și amândoi,pașnic, s-au cărat!
Au umblat ele puhoi,
Așa ,ca niște oi.
Până când lupii aflară frate,
Ca oile sunt democrate!
Și într-o săptămână,
N-a mai rămas din ele nici lana!
Căci democrația în cele din urmă,
Nu înseamnă spirit de turmă!



Orhideea și păpădia

Din întâmplare sau nenorocire
Așa-i când n-ai noroc în iubire!
O orhidee a picat
Nu în rahat,
Ci între niște flori băgărețe
Ale porcului flatulente.
Care imediat o luară în primire:
Ia spune iubire,
E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă?
La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă!
Dar acum nici nu ai habar
Ești chiar pe un bălegar!
Căci picase săracă din buchetul nunțial
Pe drumul spre căminul cultural.
Degeaba strigi,ce ești fă bleagă!
Cine să te mai culeagă?
Poate vreun ratat
Ce bagă mâna în rahat!
O zări așa colorată
O capră zvăpăiată.
O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă,
N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă
Că fu înghițită
Și mistuita.
Deci cât ai fi de elevat,
Dacă pici în căcat
Greu îți mai recunoaște vreunu
Parfumu !




























Autostrada și ulita

O uliță se trezi într-o dimineață
Cu o fâșie lată de asfalt în față.
Timida și cu modestie
]Cum e orice uliță,se știe!
Întreba emoționată,
Pe noua ei surata:
Cum te numești?
Greșești!
Veni răspunsul cu un ton enervat
Și foarte aferat.
Cum vă numiți poate vrei să zici
Domnisoara pitita în urzici!
Eu dragă,
Sunt doamna autostradă!
Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine
Până nu trimet un compresor peste tine
S-ajungi alee asfaltata
Pentru vaca ta baltata!
Și dacă vrei să rămâi așa, originală,
Vorbește cu capră aia cheală
Că dacă mai mă umple de căcăreze
Trec peste tine cu ale mele freze!
Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna
Spui supusă saru` mana!
Ulita rămase mută
Ca și turma oprită
Să vadă șuvoiul de roți șuierând
Uriașii de oțel claxonând.
Până la urmă se resemnara
Nu era prima oară
Ulita biata,
Medită saraca
Precum un filozof nebun
Ce poate să facă asfaltul din drum!!!
Uite c-a trăit să vadă
Ce-i aia autostradă!
Saru` mâna să-i zică drumul județean
Că-i mai dolofan!
Ce tot o amenință,puțin îi pasă
Pe seara cucoană ,lasa!
Când o fi circulație mai puțină
O să vină
Cireada lui Vasile și turmă de oi
Și să vezi pe mațele pișatul șiroi
Atunci,la culcare
O să-i strig :
Saru mana, coană mare!
Morală e vitezomana
Pune puțin degetul pe rană.
Nu-i umiliți pe cei mici,
Par ei pitici
Dar la urmă
Poate au relații la vreo turmă!







Cancerul și vedetă

O celulă canceroasa
Zglobie și voioasă,
Ajunse din întâmplare
În parcare
Lângă un ficat
Mai rafinat!
Studie locurile
Arterele,țesuturile.
Un sânge plin cu de toate,
Dar de calitate!
Băuturi fine ,de marcă,
În plămâni mahoarca
De trabuc cubanez!
Chiar nu-i invidiez
Pe frații mei care au ales calea mai scurtă
Spre prima burtă.
Am așteptat la pretențiile mele
Cazare în ceva de cinci stele!
Gata ,pot să mă relaxez,
La început prin plasmă să dansez!
Persoană în cauză
De-ar fi făcut măcar o pauză
Din chefuri și fumat la greu!
I se spunea mereu
Că are un program distrugător,
Vedeta răspundea cu umor:
Trăiesc ca o stea
De cinema !
Într-o zi o mică criză
Apoi o mai lungă repriză.
Celula se distra de minune,
Își făurea noua ei lume.
De câte ori celula râdea
Vedeta plângea,vomită,
Merse la control
Benevol!
Stupoare,nenorocire
Apăru prima știre!
Celula era în carnaval,
Un cancer pe final!
Morala într-un fel șochează
Fiecare se distrează
În felul lui se spune,
Dar uite că pe lume
Nu știi că o celulă
Minusculă,
Când râsul îți joacă pe fata
Se distrează cu propria-ți viață!


Morcovul și sfeclă

Un morcov era tare supărat
De-a dreptul iritat
Pentru că în orice situație grea
Era implicat domnia sa
Și introdus în condiții confuze
Cu tot cu frunze!
Ori eu declar solemn
Renunț la caroten
Mă fac iute ca un ardei
Să văd dacă vrei
Să mă mai introduci în discuție
La chestiuni fără soluție!
Sfecla, roșind de-atâta gălăgie
Îl mângâie pe chelie:
De ce ești gură spartă
Ce-ar fi dacă
Te-ai hrăni mai bine,
Ca mine!
Să fi dolofan
Și peste un an
Aș vrea să văd care erou
Te-ar introduce în popou!
Așa făcu dar la soroc
Morcovul nu mai era gustos de loc
Mai mult, a sfârșit
De porci să fie servit!
Morală a cam sfeclit-o,
Ori iepurii au ronțăit-o!
Vorbă din popor
Luați-o mai ușor!
Doar de ai cap de morcovel
Ajungi taman ca el!
Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca
Să nu fie neam de sfeclă!





Curvă și cerșetorul

O damă își făcea meseria
La un colț de stradă
Lăsând să se vadă
Bunătate de trup
De sub minijup.
Mai încolo puțin ,lângă o cișmea
Un fals orb strigă și cerșea.
Trecu o oră ,trecură trei,
Orbu strânse ceva lei.
Ea nimic,hai ,nu se poate,
Asta mă face pe la spate,
O fi fermecat locu`
De mi-a plecat norocu!
Și începu să-l înjure,să-l blesteme
Lumea în jur să o cheme,
Într-un târziu,
O televiziune îi lua interviu.
Un regizor descoperi din întâmplare
Ce picioare are
Și anonimă curveta
Ajunse vedetă.
Morala este de duzină,
Orice curviștină
Castiga mai cu spor
La publicul telespectator,
Dacă dă tare din gură
Și din fund cu aceeași măsură.


Aurolacu` și dracu`

Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit,
Se bătaia pe o balustradă
Fiind gata să cadă
Pe o cale ferată .
Când,deodată,
Un drăcușor îl trase
Și din gheară morții îl scoase.
E,pentru așa fapta,
Aștept de la tine o răsplată!
Aurolacul îl privi lung,
Îl analiză profund,
Cât mai putea mintea lui intoxicata
O analiză să facă.
Uite frate!
Facem pungă jumătate!
Þi-o dau pe toată dacă vrei,
Da să mă duci la femei!
Hai,ce te uiți că un fraier
Inspiri ca pe aer!
Dracu de curiozitate
Inspiră cu voluptate.
Și cine-aprinse un chibrit,
Ca pe loc a plesnit!
De-atunci nu mai sunt draci
Pe lângă aurolaci,
Doar uneori,
Orbi trecători
Care îi lasa să cadă
De pe balustradă.
Ca nepăsarea e și ea un drac
Ce fuge de aurolac!



Greblă și un Ferrari

O greblă amărâtă
Pe-o margine de drum părăsită,
Cu coada ruptă
Și de vreo doi dinți stirba,
Așteptă,
Poate careva
O calca pe ea!
Măcar s-o-njure cineva
Dacă nevoie n-ar mai avea
Să le lucreze,
Să le grebleze
Fin și ușor
Fiece locșor.
Nu termină gândul
Că se-ntunecă pământul
Și trecu peste ea zapauc
Un cauciuc!
Și peste o secundă bum
Apoi un nor de fum.
Mașina acelui domn
Se proptise într-un pom!
Omu` avu soarta,
Scapă doar cu fruntea sparta.
Greblă își numără molării
Cu care nenorocise un Ferrari!
Sunt tare tată!
Dacă o mai fac odată
Mă duc la K “oan”
Să-I arunc pe toți în tavan!
Se vede treaba ca o prostie de lux
Te propulsează mereu în sus!
Totul e să ai dantura
Și să muști pe măsură!


Þăranul ,cocaină și briliantul

Un umil truditor
Al întinsului ogor
Văzu că din faină
Nu mai iese la lumină!
Și cum un nepot umblat,
Chiar și de Interpol căutat,
Îi adusese niște semințe rare
Cu mare căutare,
Le cultiva și peste un an văzu tot satu`
Canepa inalta cât gardu`!
Circulă un zvon pe furiș,
Ba, asta face hașiș !
O confirmară iritați
O trupă de mascați
Ce-l băgară pe nea Ion
La cotețul de beton,
Că era imoral
Și pericol social!
Noroc cu un avocat
Care la scăpat.
Și din șef peste cocaină
S-a întors la țărâna.
Nepotul galantul,
Poreclit briliantul,
Veni să-i mai șoptească ceva
Din experiența sa.
Dar puseră dulăii să-l lucreze
Și pe la țurloaie să-l maseze!
Duș a fost și n-a mai venit
Nea Ion cătrănit
Se întreabă în sine
Ce nu le convine ?
Canepa aia era bună la rațe
Și pentru porci la mate!
Că unii o fumează!
Da ce contează!
E fumatul oprit?
Așa ceva n-a pomenit!
De fapt și doamna cocaină
E tot o faina.
Și sticla șlefuită elegant
Pare briliant!
Naivitatea are ea un rost
Totul e să nu pici de prost!




Democrația o -vină?

Oile din turma
Se gândeau de vreo lună
Cum să aibă și ele parte
De mult ravnita libertate!
Primul trebuia să dispară
Sau chiar să moară
Măgarul care știe doar
Să care la samar.
Asta și dacă crapa
Vede doar cărarea lui, dragă!
Dar primul!
E hainul!
Responsabilul cu disciplina.
El poartă toată vina!
Ca să avem democrație,
Dulăul să nu mai fie!
Li s-a făcut pe plac
Și amândoi,pașnic, s-au cărat!
Au umblat ele puhoi,
Așa ,ca niște oi.
Până când lupii aflară frate,
Ca oile sunt democrate!
Și într-o săptămână,
N-a mai rămas din ele nici lana!
Căci democrația în cele din urmă,
Nu înseamnă spirit de turmă!



Orhideea și păpădia

Din întâmplare sau nenorocire
Așa-i când n-ai noroc în iubire!
O orhidee a picat
Nu în rahat,
Ci între niște flori băgărețe
Ale porcului flatulente.
Care imediat o luară în primire:
Ia spune iubire,
E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă?
La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă!
Dar acum nici nu ai habar
Ești chiar pe un bălegar!
Căci picase săracă din buchetul nunțial
Pe drumul spre căminul cultural.
Degeaba strigi,ce ești fă bleagă!
Cine să te mai culeagă?
Poate vreun ratat
Ce bagă mâna în rahat!
O zări așa colorată
O capră zvăpăiată.
O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă,
N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă
Că fu înghițită
Și mistuita.
Deci cât ai fi de elevat,
Dacă pici în căcat
Greu îți mai recunoaște vreunu
Parfumu !




























Autostrada și ulita

O uliță se trezi într-o dimineață
Cu o fâșie lată de asfalt în față.
Timida și cu modestie
]Cum e orice uliță,se știe!
Întreba emoționată,
Pe noua ei surata:
Cum te numești?
Greșești!
Veni răspunsul cu un ton enervat
Și foarte aferat.
Cum vă numiți poate vrei să zici
Domnisoara pitita în urzici!
Eu dragă,
Sunt doamna autostradă!
Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine
Până nu trimet un compresor peste tine
S-ajungi alee asfaltata
Pentru vaca ta baltata!
Și dacă vrei să rămâi așa, originală,
Vorbește cu capră aia cheală
Că dacă mai mă umple de căcăreze
Trec peste tine cu ale mele freze!
Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna
Spui supusă saru` mana!
Ulita rămase mută
Ca și turma oprită
Să vadă șuvoiul de roți șuierând
Uriașii de oțel claxonând.
Până la urmă se resemnara
Nu era prima oară
Ulita biata,
Medită saraca
Precum un filozof nebun
Ce poate să facă asfaltul din drum!!!
Uite c-a trăit să vadă
Ce-i aia autostradă!
Saru` mâna să-i zică drumul județean
Că-i mai dolofan!
Ce tot o amenință,puțin îi pasă
Pe seara cucoană ,lasa!
Când o fi circulație mai puțină
O să vină
Cireada lui Vasile și turmă de oi
Și să vezi pe mațele pișatul șiroi
Atunci,la culcare
O să-i strig :
Saru mana, coană mare!
Morală e vitezomana
Pune puțin degetul pe rană.
Nu-i umiliți pe cei mici,
Par ei pitici
Dar la urmă
Poate au relații la vreo turmă!







Cancerul și vedetă

O celulă canceroasa
Zglobie și voioasă,
Ajunse din întâmplare
În parcare
Lângă un ficat
Mai rafinat!
Studie locurile
Arterele,țesuturile.
Un sânge plin cu de toate,
Dar de calitate!
Băuturi fine ,de marcă,
În plămâni mahoarca
De trabuc cubanez!
Chiar nu-i invidiez
Pe frații mei care au ales calea mai scurtă
Spre prima burtă.
Am așteptat la pretențiile mele
Cazare în ceva de cinci stele!
Gata ,pot să mă relaxez,
La început prin plasmă să dansez!
Persoană în cauză
De-ar fi făcut măcar o pauză
Din chefuri și fumat la greu!
I se spunea mereu
Că are un program distrugător,
Vedeta răspundea cu umor:
Trăiesc ca o stea
De cinema !
Într-o zi o mică criză
Apoi o mai lungă repriză.
Celula se distra de minune,
Își făurea noua ei lume.
De câte ori celula râdea
Vedeta plângea,vomită,
Merse la control
Benevol!
Stupoare,nenorocire
Apăru prima știre!
Celula era în carnaval,
Un cancer pe final!
Morala într-un fel șochează
Fiecare se distrează
În felul lui se spune,
Dar uite că pe lume
Nu știi că o celulă
Minusculă,
Când râsul îți joacă pe fata
Se distrează cu propria-ți viață!


Morcovul și sfeclă

Un morcov era tare supărat
De-a dreptul iritat
Pentru că în orice situație grea
Era implicat domnia sa
Și introdus în condiții confuze
Cu tot cu frunze!
Ori eu declar solemn
Renunț la caroten
Mă fac iute ca un ardei
Să văd dacă vrei
Să mă mai introduci în discuție
La chestiuni fără soluție!
Sfecla, roșind de-atâta gălăgie
Îl mângâie pe chelie:
De ce ești gură spartă
Ce-ar fi dacă
Te-ai hrăni mai bine,
Ca mine!
Să fi dolofan
Și peste un an
Aș vrea să văd care erou
Te-ar introduce în popou!
Așa făcu dar la soroc
Morcovul nu mai era gustos de loc
Mai mult, a sfârșit
De porci să fie servit!
Morală a cam sfeclit-o,
Ori iepurii au ronțăit-o!
Vorbă din popor
Luați-o mai ușor!
Doar de ai cap de morcovel
Ajungi taman ca el!
Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca
Să nu fie neam de sfeclă!





Curvă și cerșetorul

O damă își făcea meseria
La un colț de stradă
Lăsând să se vadă
Bunătate de trup
De sub minijup.
Mai încolo puțin ,lângă o cișmea
Un fals orb strigă și cerșea.
Trecu o oră ,trecură trei,
Orbu strânse ceva lei.
Ea nimic,hai ,nu se poate,
Asta mă face pe la spate,
O fi fermecat locu`
De mi-a plecat norocu!
Și începu să-l înjure,să-l blesteme
Lumea în jur să o cheme,
Într-un târziu,
O televiziune îi lua interviu.
Un regizor descoperi din întâmplare
Ce picioare are
Și anonimă curveta
Ajunse vedetă.
Morala este de duzină,
Orice curviștină
Castiga mai cu spor
La publicul telespectator,
Dacă dă tare din gură
Și din fund cu aceeași măsură.


Aurolacu` și dracu`

Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit,
Se bătaia pe o balustradă
Fiind gata să cadă
Pe o cale ferată .
Când,deodată,
Un drăcușor îl trase
Și din gheară morții îl scoase.
E,pentru așa fapta,
Aștept de la tine o răsplată!
Aurolacul îl privi lung,
Îl analiză profund,
Cât mai putea mintea lui intoxicata
O analiză să facă.
Uite frate!
Facem pungă jumătate!
Þi-o dau pe toată dacă vrei,
Da să mă duci la femei!
Hai,ce te uiți că un fraier
Inspiri ca pe aer!
Dracu de curiozitate
Inspiră cu voluptate.
Și cine-aprinse un chibrit,
Ca pe loc a plesnit!
De-atunci nu mai sunt draci
Pe lângă aurolaci,
Doar uneori,
Orbi trecători
Care îi lasa să cadă
De pe balustradă.
Ca nepăsarea e și ea un drac
Ce fuge de aurolac!



Greblă și un Ferrari

O greblă amărâtă
Pe-o margine de drum părăsită,
Cu coada ruptă
Și de vreo doi dinți stirba,
Așteptă,
Poate careva
O calca pe ea!
Măcar s-o-njure cineva
Dacă nevoie n-ar mai avea
Să le lucreze,
Să le grebleze
Fin și ușor
Fiece locșor.
Nu termină gândul
Că se-ntunecă pământul
Și trecu peste ea zapauc
Un cauciuc!
Și peste o secundă bum
Apoi un nor de fum.
Mașina acelui domn
Se proptise într-un pom!
Omu` avu soarta,
Scapă doar cu fruntea sparta.
Greblă își numără molării
Cu care nenorocise un Ferrari!
Sunt tare tată!
Dacă o mai fac odată
Mă duc la K “oan”
Să-I arunc pe toți în tavan!
Se vede treaba ca o prostie de lux
Te propulsează mereu în sus!
Totul e să ai dantura
Și să muști pe măsură!


Þăranul ,cocaină și briliantul

Un umil truditor
Al întinsului ogor
Văzu că din faină
Nu mai iese la lumină!
Și cum un nepot umblat,
Chiar și de Interpol căutat,
Îi adusese niște semințe rare
Cu mare căutare,
Le cultiva și peste un an văzu tot satu`
Canepa inalta cât gardu`!
Circulă un zvon pe furiș,
Ba, asta face hașiș !
O confirmară iritați
O trupă de mascați
Ce-l băgară pe nea Ion
La cotețul de beton,
Că era imoral
Și pericol social!
Noroc cu un avocat
Care la scăpat.
Și din șef peste cocaină
S-a întors la țărâna.
Nepotul galantul,
Poreclit briliantul,
Veni să-i mai șoptească ceva
Din experiența sa.
Dar puseră dulăii să-l lucreze
Și pe la țurloaie să-l maseze!
Duș a fost și n-a mai venit
Nea Ion cătrănit
Se întreabă în sine
Ce nu le convine ?
Canepa aia era bună la rațe
Și pentru porci la mate!
Că unii o fumează!
Da ce contează!
E fumatul oprit?
Așa ceva n-a pomenit!
De fapt și doamna cocaină
E tot o faina.
Și sticla șlefuită elegant
Pare briliant!
Naivitatea are ea un rost
Totul e să nu pici de prost!




Democrația o -vină?

Oile din turma
Se gândeau de vreo lună
Cum să aibă și ele parte
De mult ravnita libertate!
Primul trebuia să dispară
Sau chiar să moară
Măgarul care știe doar
Să care la samar.
Asta și dacă crapa
Vede doar cărarea lui, dragă!
Dar primul!
E hainul!
Responsabilul cu disciplina.
El poartă toată vina!
Ca să avem democrație,
Dulăul să nu mai fie!
Li s-a făcut pe plac
Și amândoi,pașnic, s-au cărat!
Au umblat ele puhoi,
Așa ,ca niște oi.
Până când lupii aflară frate,
Ca oile sunt democrate!
Și într-o săptămână,
N-a mai rămas din ele nici lana!
Căci democrația în cele din urmă,
Nu înseamnă spirit de turmă!



Orhideea și păpădia

Din întâmplare sau nenorocire
Așa-i când n-ai noroc în iubire!
O orhidee a picat
Nu în rahat,
Ci între niște flori băgărețe
Ale porcului flatulente.
Care imediat o luară în primire:
Ia spune iubire,
E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă?
La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă!
Dar acum nici nu ai habar
Ești chiar pe un bălegar!
Căci picase săracă din buchetul nunțial
Pe drumul spre căminul cultural.
Degeaba strigi,ce ești fă bleagă!
Cine să te mai culeagă?
Poate vreun ratat
Ce bagă mâna în rahat!
O zări așa colorată
O capră zvăpăiată.
O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă,
N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă
Că fu înghițită
Și mistuita.
Deci cât ai fi de elevat,
Dacă pici în căcat
Greu îți mai recunoaște vreunu
Parfumu !





























c Autostrada și ulita

O uliță se trezi într-o dimineață
Cu o fâșie lată de asfalt în față.
Timida și cu modestie
]Cum e orice uliță,se știe!
Întreba emoționată,
Pe noua ei surata:
Cum te numești?
Greșești!
Veni răspunsul cu un ton enervat
Și foarte aferat.
Cum vă numiți poate vrei să zici
Domnisoara pitita în urzici!
Eu dragă,
Sunt doamna autostradă!
Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine
Până nu trimet un compresor peste tine
S-ajungi alee asfaltata
Pentru vaca ta baltata!
Și dacă vrei să rămâi așa, originală,
Vorbește cu capră aia cheală
Că dacă mai mă umple de căcăreze
Trec peste tine cu ale mele freze!
Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna
Spui supusă saru` mana!
Ulita rămase mută
Ca și turma oprită
Să vadă șuvoiul de roți șuierând
Uriașii de oțel claxonând.
Până la urmă se resemnara
Nu era prima oară
Ulita biata,
Medită saraca
Precum un filozof nebun
Ce poate să facă asfaltul din drum!!!
Uite c-a trăit să vadă
Ce-i aia autostradă!
Saru` mâna să-i zică drumul județean
Că-i mai dolofan!
Ce tot o amenință,puțin îi pasă
Pe seara cucoană ,lasa!
Când o fi circulație mai puțină
O să vină
Cireada lui Vasile și turmă de oi
Și să vezi pe mațele pișatul șiroi
Atunci,la culcare
O să-i strig :
Saru mana, coană mare!
Morală e vitezomana
Pune puțin degetul pe rană.
Nu-i umiliți pe cei mici,
Par ei pitici
Dar la urmă
Poate au relații la vreo turmă!







Cancerul și vedetă

O celulă canceroasa
Zglobie și voioasă,
Ajunse din întâmplare
În parcare
Lângă un ficat
Mai rafinat!
Studie locurile
Arterele,țesuturile.
Un sânge plin cu de toate,
Dar de calitate!
Băuturi fine ,de marcă,
În plămâni mahoarca
De trabuc cubanez!
Chiar nu-i invidiez
Pe frații mei care au ales calea mai scurtă
Spre prima burtă.
Am așteptat la pretențiile mele
Cazare în ceva de cinci stele!
Gata ,pot să mă relaxez,
La început prin plasmă să dansez!
Persoană în cauză
De-ar fi făcut măcar o pauză
Din chefuri și fumat la greu!
I se spunea mereu
Că are un program distrugător,
Vedeta răspundea cu umor:
Trăiesc ca o stea
De cinema !
Într-o zi o mică criză
Apoi o mai lungă repriză.
Celula se distra de minune,
Își făurea noua ei lume.
De câte ori celula râdea
Vedeta plângea,vomită,
Merse la control
Benevol!
Stupoare,nenorocire
Apăru prima știre!
Celula era în carnaval,
Un cancer pe final!
Morala într-un fel șochează
Fiecare se distrează
În felul lui se spune,
Dar uite că pe lume
Nu știi că o celulă
Minusculă,
Când râsul îți joacă pe fata
Se distrează cu propria-ți viață!


Morcovul și sfeclă

Un morcov era tare supărat
De-a dreptul iritat
Pentru că în orice situație grea
Era implicat domnia sa
Și introdus în condiții confuze
Cu tot cu frunze!
Ori eu declar solemn
Renunț la caroten
Mă fac iute ca un ardei
Să văd dacă vrei
Să mă mai introduci în discuție
La chestiuni fără soluție!
Sfecla, roșind de-atâta gălăgie
Îl mângâie pe chelie:
De ce ești gură spartă
Ce-ar fi dacă
Te-ai hrăni mai bine,
Ca mine!
Să fi dolofan
Și peste un an
Aș vrea să văd care erou
Te-ar introduce în popou!
Așa făcu dar la soroc
Morcovul nu mai era gustos de loc
Mai mult, a sfârșit
De porci să fie servit!
Morală a cam sfeclit-o,
Ori iepurii au ronțăit-o!
Vorbă din popor
Luați-o mai ușor!
Doar de ai cap de morcovel
Ajungi taman ca el!
Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca
Să nu fie neam de sfeclă!





Curvă și cerșetorul

O damă își făcea meseria
La un colț de stradă
Lăsând să se vadă
Bunătate de trup
De sub minijup.
Mai încolo puțin ,lângă o cișmea
Un fals orb strigă și cerșea.
Trecu o oră ,trecură trei,
Orbu strânse ceva lei.
Ea nimic,hai ,nu se poate,
Asta mă face pe la spate,
O fi fermecat locu`
De mi-a plecat norocu!
Și începu să-l înjure,să-l blesteme
Lumea în jur să o cheme,
Într-un târziu,
O televiziune îi lua interviu.
Un regizor descoperi din întâmplare
Ce picioare are
Și anonimă curveta
Ajunse vedetă.
Morala este de duzină,
Orice curviștină
Castiga mai cu spor
La publicul telespectator,
Dacă dă tare din gură
Și din fund cu aceeași măsură.


Aurolacu` și dracu`

Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit,
Se bătaia pe o balustradă
Fiind gata să cadă
Pe o cale ferată .
Când,deodată,
Un drăcușor îl trase
Și din gheară morții îl scoase.
E,pentru așa fapta,
Aștept de la tine o răsplată!
Aurolacul îl privi lung,
Îl analiză profund,
Cât mai putea mintea lui intoxicata
O analiză să facă.
Uite frate!
Facem pungă jumătate!
Þi-o dau pe toată dacă vrei,
Da să mă duci la femei!
Hai,ce te uiți că un fraier
Inspiri ca pe aer!
Dracu de curiozitate
Inspiră cu voluptate.
Și cine-aprinse un chibrit,
Ca pe loc a plesnit!
De-atunci nu mai sunt draci
Pe lângă aurolaci,
Doar uneori,
Orbi trecători
Care îi lasa să cadă
De pe balustradă.
Ca nepăsarea e și ea un drac
Ce fuge de aurolac!



Greblă și un Ferrari

O greblă amărâtă
Pe-o margine de drum părăsită,
Cu coada ruptă
Și de vreo doi dinți stirba,
Așteptă,
Poate careva
O calca pe ea!
Măcar s-o-njure cineva
Dacă nevoie n-ar mai avea
Să le lucreze,
Să le grebleze
Fin și ușor
Fiece locșor.
Nu termină gândul
Că se-ntunecă pământul
Și trecu peste ea zapauc
Un cauciuc!
Și peste o secundă bum
Apoi un nor de fum.
Mașina acelui domn
Se proptise într-un pom!
Omu` avu soarta,
Scapă doar cu fruntea sparta.
Greblă își numără molării
Cu care nenorocise un Ferrari!
Sunt tare tată!
Dacă o mai fac odată
Mă duc la K “oan”
Să-I arunc pe toți în tavan!
Se vede treaba ca o prostie de lux
Te propulsează mereu în sus!
Totul e să ai dantura
Și să muști pe măsură!


Þăranul ,cocaină și briliantul

Un umil truditor
Al întinsului ogor
Văzu că din faină
Nu mai iese la lumină!
Și cum un nepot umblat,
Chiar și de Interpol căutat,
Îi adusese niște semințe rare
Cu mare căutare,
Le cultiva și peste un an văzu tot satu`
Canepa inalta cât gardu`!
Circulă un zvon pe furiș,
Ba, asta face hașiș !
O confirmară iritați
O trupă de mascați
Ce-l băgară pe nea Ion
La cotețul de beton,
Că era imoral
Și pericol social!
Noroc cu un avocat
Care la scăpat.
Și din șef peste cocaină
S-a întors la țărâna.
Nepotul galantul,
Poreclit briliantul,
Veni să-i mai șoptească ceva
Din experiența sa.
Dar puseră dulăii să-l lucreze
Și pe la țurloaie să-l maseze!
Duș a fost și n-a mai venit
Nea Ion cătrănit
Se întreabă în sine
Ce nu le convine ?
Canepa aia era bună la rațe
Și pentru porci la mate!
Că unii o fumează!
Da ce contează!
E fumatul oprit?
Așa ceva n-a pomenit!
De fapt și doamna cocaină
E tot o faina.
Și sticla șlefuită elegant
Pare briliant!
Naivitatea are ea un rost
Totul e să nu pici de prost!




Democrația o -vină?

Oile din turma
Se gândeau de vreo lună
Cum să aibă și ele parte
De mult ravnita libertate!
Primul trebuia să dispară
Sau chiar să moară
Măgarul care știe doar
Să care la samar.
Asta și dacă crapa
Vede doar cărarea lui, dragă!
Dar primul!
E hainul!
Responsabilul cu disciplina.
El poartă toată vina!
Ca să avem democrație,
Dulăul să nu mai fie!
Li s-a făcut pe plac
Și amândoi,pașnic, s-au cărat!
Au umblat ele puhoi,
Așa ,ca niște oi.
Până când lupii aflară frate,
Ca oile sunt democrate!
Și într-o săptămână,
N-a mai rămas din ele nici lana!
Căci democrația în cele din urmă,
Nu înseamnă spirit de turmă!



Orhideea și păpădia

Din întâmplare sau nenorocire
Așa-i când n-ai noroc în iubire!
O orhidee a picat
Nu în rahat,
Ci între niște flori băgărețe
Ale porcului flatulente.
Care imediat o luară în primire:
Ia spune iubire,
E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă?
La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă!
Dar acum nici nu ai habar
Ești chiar pe un bălegar!
Căci picase săracă din buchetul nunțial
Pe drumul spre căminul cultural.
Degeaba strigi,ce ești fă bleagă!
Cine să te mai culeagă?
Poate vreun ratat
Ce bagă mâna în rahat!
O zări așa colorată
O capră zvăpăiată.
O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă,
N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă
Că fu înghițită
Și mistuita.
Deci cât ai fi de elevat,
Dacă pici în căcat
Greu îți mai recunoaște vreunu
Parfumu !




























Autostrada și ulita

O uliță se trezi într-o dimineață
Cu o fâșie lată de asfalt în față.
Timida și cu modestie
]Cum e orice uliță,se știe!
Întreba emoționată,
Pe noua ei surata:
Cum te numești?
Greșești!
Veni răspunsul cu un ton enervat
Și foarte aferat.
Cum vă numiți poate vrei să zici
Domnisoara pitita în urzici!
Eu dragă,
Sunt doamna autostradă!
Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine
Până nu trimet un compresor peste tine
S-ajungi alee asfaltata
Pentru vaca ta baltata!
Și dacă vrei să rămâi așa, originală,
Vorbește cu capră aia cheală
Că dacă mai mă umple de căcăreze
Trec peste tine cu ale mele freze!
Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna
Spui supusă saru` mana!
Ulita rămase mută
Ca și turma oprită
Să vadă șuvoiul de roți șuierând
Uriașii de oțel claxonând.
Până la urmă se resemnara
Nu era prima oară
Ulita biata,
Medită saraca
Precum un filozof nebun
Ce poate să facă asfaltul din drum!!!
Uite c-a trăit să vadă
Ce-i aia autostradă!
Saru` mâna să-i zică drumul județean
Că-i mai dolofan!
Ce tot o amenință,puțin îi pasă
Pe seara cucoană ,lasa!
Când o fi circulație mai puțină
O să vină
Cireada lui Vasile și turmă de oi
Și să vezi pe mațele pișatul șiroi
Atunci,la culcare
O să-i strig :
Saru mana, coană mare!
Morală e vitezomana
Pune puțin degetul pe rană.
Nu-i umiliți pe cei mici,
Par ei pitici
Dar la urmă
Poate au relații la vreo turmă!







Cancerul și vedetă

O celulă canceroasa
Zglobie și voioasă,
Ajunse din întâmplare
În parcare
Lângă un ficat
Mai rafinat!
Studie locurile
Arterele,țesuturile.
Un sânge plin cu de toate,
Dar de calitate!
Băuturi fine ,de marcă,
În plămâni mahoarca
De trabuc cubanez!
Chiar nu-i invidiez
Pe frații mei care au ales calea mai scurtă
Spre prima burtă.
Am așteptat la pretențiile mele
Cazare în ceva de cinci stele!
Gata ,pot să mă relaxez,
La început prin plasmă să dansez!
Persoană în cauză
De-ar fi făcut măcar o pauză
Din chefuri și fumat la greu!
I se spunea mereu
Că are un program distrugător,
Vedeta răspundea cu umor:
Trăiesc ca o stea
De cinema !
Într-o zi o mică criză
Apoi o mai lungă repriză.
Celula se distra de minune,
Își făurea noua ei lume.
De câte ori celula râdea
Vedeta plângea,vomită,
Merse la control
Benevol!
Stupoare,nenorocire
Apăru prima știre!
Celula era în carnaval,
Un cancer pe final!
Morala într-un fel șochează
Fiecare se distrează
În felul lui se spune,
Dar uite că pe lume
Nu știi că o celulă
Minusculă,
Când râsul îți joacă pe fata
Se distrează cu propria-ți viață!


Morcovul și sfeclă

Un morcov era tare supărat
De-a dreptul iritat
Pentru că în orice situație grea
Era implicat domnia sa
Și introdus în condiții confuze
Cu tot cu frunze!
Ori eu declar solemn
Renunț la caroten
Mă fac iute ca un ardei
Să văd dacă vrei
Să mă mai introduci în discuție
La chestiuni fără soluție!
Sfecla, roșind de-atâta gălăgie
Îl mângâie pe chelie:
De ce ești gură spartă
Ce-ar fi dacă
Te-ai hrăni mai bine,
Ca mine!
Să fi dolofan
Și peste un an
Aș vrea să văd care erou
Te-ar introduce în popou!
Așa făcu dar la soroc
Morcovul nu mai era gustos de loc
Mai mult, a sfârșit
De porci să fie servit!
Morală a cam sfeclit-o,
Ori iepurii au ronțăit-o!
Vorbă din popor
Luați-o mai ușor!
Doar de ai cap de morcovel
Ajungi taman ca el!
Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca
Să nu fie neam de sfeclă!





Curvă și cerșetorul

O damă își făcea meseria
La un colț de stradă
Lăsând să se vadă
Bunătate de trup
De sub minijup.
Mai încolo puțin ,lângă o cișmea
Un fals orb strigă și cerșea.
Trecu o oră ,trecură trei,
Orbu strânse ceva lei.
Ea nimic,hai ,nu se poate,
Asta mă face pe la spate,
O fi fermecat locu`
De mi-a plecat norocu!
Și începu să-l înjure,să-l blesteme
Lumea în jur să o cheme,
Într-un târziu,
O televiziune îi lua interviu.
Un regizor descoperi din întâmplare
Ce picioare are
Și anonimă curveta
Ajunse vedetă.
Morala este de duzină,
Orice curviștină
Castiga mai cu spor
La publicul telespectator,
Dacă dă tare din gură
Și din fund cu aceeași măsură.


Aurolacu` și dracu`

Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit,
Se bătaia pe o balustradă
Fiind gata să cadă
Pe o cale ferată .
Când,deodată,
Un drăcușor îl trase
Și din gheară morții îl scoase.
E,pentru așa fapta,
Aștept de la tine o răsplată!
Aurolacul îl privi lung,
Îl analiză profund,
Cât mai putea mintea lui intoxicata
O analiză să facă.
Uite frate!
Facem pungă jumătate!
Þi-o dau pe toată dacă vrei,
Da să mă duci la femei!
Hai,ce te uiți că un fraier
Inspiri ca pe aer!
Dracu de curiozitate
Inspiră cu voluptate.
Și cine-aprinse un chibrit,
Ca pe loc a plesnit!
De-atunci nu mai sunt draci
Pe lângă aurolaci,
Doar uneori,
Orbi trecători
Care îi lasa să cadă
De pe balustradă.
Ca nepăsarea e și ea un drac
Ce fuge de aurolac!



Greblă și un Ferrari

O greblă amărâtă
Pe-o margine de drum părăsită,
Cu coada ruptă
Și de vreo doi dinți stirba,
Așteptă,
Poate careva
O calca pe ea!
Măcar s-o-njure cineva
Dacă nevoie n-ar mai avea
Să le lucreze,
Să le grebleze
Fin și ușor
Fiece locșor.
Nu termină gândul
Că se-ntunecă pământul
Și trecu peste ea zapauc
Un cauciuc!
Și peste o secundă bum
Apoi un nor de fum.
Mașina acelui domn
Se proptise într-un pom!
Omu` avu soarta,
Scapă doar cu fruntea sparta.
Greblă își numără molării
Cu care nenorocise un Ferrari!
Sunt tare tată!
Dacă o mai fac odată
Mă duc la K “oan”
Să-I arunc pe toți în tavan!
Se vede treaba ca o prostie de lux
Te propulsează mereu în sus!
Totul e să ai dantura
Și să muști pe măsură!


Þăranul ,cocaină și briliantul

Un umil truditor
Al întinsului ogor
Văzu că din faină
Nu mai iese la lumină!
Și cum un nepot umblat,
Chiar și de Interpol căutat,
Îi adusese niște semințe rare
Cu mare căutare,
Le cultiva și peste un an văzu tot satu`
Canepa inalta cât gardu`!
Circulă un zvon pe furiș,
Ba, asta face hașiș !
O confirmară iritați
O trupă de mascați
Ce-l băgară pe nea Ion
La cotețul de beton,
Că era imoral
Și pericol social!
Noroc cu un avocat
Care la scăpat.
Și din șef peste cocaină
S-a întors la țărâna.
Nepotul galantul,
Poreclit briliantul,
Veni să-i mai șoptească ceva
Din experiența sa.
Dar puseră dulăii să-l lucreze
Și pe la țurloaie să-l maseze!
Duș a fost și n-a mai venit
Nea Ion cătrănit
Se întreabă în sine
Ce nu le convine ?
Canepa aia era bună la rațe
Și pentru porci la mate!
Că unii o fumează!
Da ce contează!
E fumatul oprit?
Așa ceva n-a pomenit!
De fapt și doamna cocaină
E tot o faina.
Și sticla șlefuită elegant
Pare briliant!
Naivitatea are ea un rost
Totul e să nu pici de prost!




Democrația o -vină?

Oile din turma
Se gândeau de vreo lună
Cum să aibă și ele parte
De mult ravnita libertate!
Primul trebuia să dispară
Sau chiar să moară
Măgarul care știe doar
Să care la samar.
Asta și dacă crapa
Vede doar cărarea lui, dragă!
Dar primul!
E hainul!
Responsabilul cu disciplina.
El poartă toată vina!
Ca să avem democrație,
Dulăul să nu mai fie!
Li s-a făcut pe plac
Și amândoi,pașnic, s-au cărat!
Au umblat ele puhoi,
Așa ,ca niște oi.
Până când lupii aflară frate,
Ca oile sunt democrate!
Și într-o săptămână,
N-a mai rămas din ele nici lana!
Căci democrația în cele din urmă,
Nu înseamnă spirit de turmă!



Orhideea și păpădia

Din întâmplare sau nenorocire
Așa-i când n-ai noroc în iubire!
O orhidee a picat
Nu în rahat,
Ci între niște flori băgărețe
Ale porcului flatulente.
Care imediat o luară în primire:
Ia spune iubire,
E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă?
La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă!
Dar acum nici nu ai habar
Ești chiar pe un bălegar!
Căci picase săracă din buchetul nunțial
Pe drumul spre căminul cultural.
Degeaba strigi,ce ești fă bleagă!
Cine să te mai culeagă?
Poate vreun ratat
Ce bagă mâna în rahat!
O zări așa colorată
O capră zvăpăiată.
O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă,
N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă
Că fu înghițită
Și mistuita.
Deci cât ai fi de elevat,
Dacă pici în căcat
Greu îți mai recunoaște vreunu
Parfumu !




























Autostrada și ulița

O uliță se trezi într-o dimineață
Cu o fâșie lată de asfalt în față.
Timida și cu modestie
]Cum e orice uliță,se știe!
Întreba emoționată,
Pe noua ei surata:
Cum te numești?
Greșești!
Veni răspunsul cu un ton enervat
Și foarte aferat.
Cum vă numiți poate vrei să zici
Domnișoară pitita în urzici!
Eu dragă,
Sunt doamna autostradă!
Te rog să nu mă mai deranjezi,pitește-te mai bine
Până nu trimit un compresor peste tine
S-ajungi alee asfaltata
Pentru vaca ta bălțată!
Și dacă vrei să rămâi așa, originală,
Vorbește cu capră aia cheală
Că dacă mai mă umple de căcăreze
Trec peste tine cu ale mele freze!
Și nu uita ,în fiece dimineața nu mai îmi faci cu mâna
Spui supusă saru` mana!
Ulița rămase mută
Ca și turma oprită
Să vadă șuvoiul de roți șuierând
Uriașii de oțel claxonând.
Până la urmă se resemnară
Nu era prima oară
Ulița biata,
Medită săraca
Precum un filozof nebun
Ce poate să facă asfaltul din drum!!!
Uite c-a trăit să vadă
Ce-i aia autostradă!
Saru` mâna să-i zică drumul județean
Că-i mai dolofan!
Ce tot o amenință,puțin îi pasă
Pe seara cucoană ,lasă!
Când o fi circulație mai puțină
O să vină
Cireada lui Vasile și turmă de oi
Și să vezi pe mațele pișatul șiroi
Atunci,la culcare
O să-i strig :
Saru mana, coană mare!
Morală e vitezomana
Pune puțin degetul pe rană.
Nu-i umiliți pe cei mici,
Par ei pitici
Dar la urmă
Poate au relații la vreo turmă!







Cancerul și vedetă

O celulă canceroasa
Zglobie și voioasă,
Ajunse din întâmplare
În parcare
Lângă un ficat
Mai rafinat!
Studie locurile
Arterele,țesuturile.
Un sânge plin cu de toate,
Dar de calitate!
Băuturi fine ,de marcă,
În plămâni mahorca
De trabuc cubanez!
Chiar nu-i invidiez
Pe frații mei care au ales calea mai scurtă
Spre prima burtă.
Am așteptat la pretențiile mele
Cazare în ceva de cinci stele!
Gata ,pot să mă relaxez,
La început prin plasmă să dansez!
Persoană în cauză
De-ar fi făcut măcar o pauză
Din chefuri și fumat la greu!
I se spunea mereu
Că are un program distrugător,
Vedeta răspundea cu umor:
Trăiesc ca o stea
De cinema !
Într-o zi o mică criză
Apoi o mai lungă repriză.
Celula se distra de minune,
Își făurea noua ei lume.
De câte ori celula râdea
Vedeta plângea,vomită,
Merse la control
Benevol!
Stupoare,nenorocire
Apăru prima știre!
Celula era în carnaval,
Un cancer pe final!
Morala într-un fel șochează
Fiecare se distrează
În felul lui se spune,
Dar uite că pe lume
Nu știi că o celulă
Minusculă,
Când râsul îți joacă pe fata
Se distrează cu propria-ți viață!


Morcovul și sfeclă

Un morcov era tare supărat
De-a dreptul iritat
Pentru că în orice situație grea
Era implicat domnia sa
Și introdus în condiții confuze
Cu tot cu frunze!
Ori eu declar solemn
Renunț la caroten
Mă fac iute ca un ardei
Să văd dacă vrei
Să mă mai introduci în discuție
La chestiuni fără soluție!
Sfecla, roșind de-atâta gălăgie
Îl mângâie pe chelie:
De ce ești gură spartă
Ce-ar fi dacă
Te-ai hrăni mai bine,
Ca mine!
Să fi dolofan
Și peste un an
Aș vrea să văd care erou
Te-ar introduce în popou!
Așa făcu dar la soroc
Morcovul nu mai era gustos de loc
Mai mult, a sfârșit
De porci să fie servit!
Morală a cam sfeclit-o,
Ori iepurii au ronțăit-o!
Vorbă din popor
Luați-o mai ușor!
Doar de ai cap de morcovel
Ajungi taman ca el!
Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca
Să nu fie neam de sfeclă!





Curvă și cerșetorul

O damă își făcea meseria
La un colț de stradă
Lăsând să se vadă
Bunătate de trup
De sub minijup.
Mai încolo puțin ,lângă o cișmea
Un fals orb strigă și cerșea.
Trecu o oră ,trecură trei,
Orbul strânse ceva lei.
Ea nimic,hai ,nu se poate,
Ãsta mă face pe la spate,
O fi fermecat locul`
De mi-a plecat norocul!
Și începu să-l înjure,să-l blesteme
Lumea în jur să o cheme,
Într-un târziu,
O televiziune îi lua interviu.
Un regizor descoperi din întâmplare
Ce picioare are
Și anonimă curveta
Ajunse vedetă.
Morala este de duzină,
Orice curviștină
Câștigă mai cu spor
La publicul telespectator,
Dacă dă tare din gură
Și din fund cu aceeași măsură.


Aurolacu` și dracu`

Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit,
Se bătaia pe o balustradă
Fiind gata să cadă
Pe o cale ferată .
Când,deodată,
Un drăcușor îl trase
Și din gheară morții îl scoase.
E,pentru așa fapta,
Aștept de la tine o răsplată!
Aurolacul îl privi lung,
Îl analiză profund,
Cât mai putea mintea lui intoxicata
O analiză să facă.
Uite frate!
Facem punga jumătate!
Þi-o dau pe toată dacă vrei,
Da să mă duci la femei!
Hai,ce te uiți ca un fraier
Inspiri ca pe aer!
Dracul de curiozitate
Inspiră cu voluptate.
Și cine-aprinse un chibrit,
Ca pe loc a plesnit!
De-atunci nu mai sunt draci
Pe lângă aurolaci,
Doar uneori,
Orbi trecători
Care îi lasă să cadă
De pe balustradă.
Ca nepăsarea e și ea un drac
Ce fuge de aurolac!



Grebla și un Ferrari

O greblă amărâtă
Pe-o margine de drum părăsită,
Cu coada ruptă
Și de vreo doi dinți știrbă,
Așteptă,
Poate careva
O calcă pe ea!
Măcar s-o-n jure cineva
Dacă nevoie n-ar mai avea
Să le lucreze,
Să le grebleze
Fin și ușor
Fiece locșor.
Nu termină gândul
Că se-ntunecă pământul
Și trecu peste ea zăpăuc
Un cauciuc!
Și peste o secundă bum
Apoi un nor de fum.
Mașina acelui domn
Se proptise într-un pom!
Omu` avu soarta,
Scapă doar cu fruntea sparta.
Greblă își numără molării
Cu care nenorocise un Ferrari!
Sunt tare tată!
Dacă o mai fac odată
Mă duc la K “oan”
Să-i arunc pe toți în tavan!
Se vede treaba ca o prostie de lux
Te propulsează mereu în sus!
Totul e să ai dantura
Și să muști pe măsură!


Þăranul ,cocaină și briliantul

Un umil truditor
Al întinsului ogor
Văzu că din faină
Nu mai iese la lumină!
Și cum un nepot umblat,
Chiar și de Interpol căutat,
Îi adusese niște semințe rare
Cu mare căutare,
Le cultiva și peste un an văzu tot satu`
Cânepa inalta cât gardu`!
Circulă un zvon pe furiș,
Ba, ăsta face hașiș !
O confirmară iritați
O trupă de mascați
Ce-l băgară pe nea Ion
La cotețul de beton,
Că era imoral
Și pericol social!
Noroc cu un avocat
Care la scăpat.
Și din șef peste cocaină
S-a întors la țărâna.
Nepotul galantul,
Poreclit briliantul,
Veni să-i mai șoptească ceva
Din experiența sa.
Dar puseră dulăii să-l lucreze
Și pe la țurloaie să-l maseze!
Duș a fost și n-a mai venit
Nea Ion cătrănit
Se întreabă în sine
Ce nu le convine ?
Cânepa aia era bună la rațe
Și pentru porci la mate!
Că unii o fumează!
Da ce contează!
E fumatul oprit?
Așa ceva n-a pomenit!
De fapt și doamna cocaină
E tot o faina.
Și sticla șlefuită elegant
Pare briliant!
Naivitatea are ea un rost
Totul e să nu pici de prost!




Democrația o -vină?

Oile din turma
Se gândeau de vreo lună
Cum să aibă și ele parte
De mult râvnita libertate!
Primul trebuia să dispară
Sau chiar să moară
Măgarul care știe doar
Să care la samar.
Ãsta și dacă crapă
Vede doar cărarea lui, dragă!
Dar primul!
E hainul!
Responsabilul cu disciplina.
El poartă toată vina!
Ca să avem democrație,
Dulăul să nu mai fie!
Li s-a făcut pe plac
Și amândoi,pașnic, s-au cărat!
Au umblat ele puhoi,
Așa ,ca niște oi.
Până când lupii aflară frate,
Ca oile sunt democrate!
Și într-o săptămână,
N-a mai rămas din ele nici lâna!
Căci democrația în cele din urmă,
Nu înseamnă spirit de turmă!



Orhideea și păpădia

Din întâmplare sau nenorocire
Așa-i când n-ai noroc în iubire!
O orhidee a picat
Nu în rahat,
Ci între niște flori băgărețe
Ale porcului flatulente.
Care imediat o luară în primire:
Ia spune iubire,
E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă?
La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă!
Dar acum nici nu ai habar
Ești chiar pe un bălegar!
Căci picase săracă din buchetul nunțial
Pe drumul spre căminul cultural.
Degeaba strigi,ce ești fă bleagă!
Cine să te mai culeagă?
Poate vreun ratat
Ce bagă mâna în rahat!
O zări așa colorată
O capră zvăpăiată.
O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă,
N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă
Că fu înghițită
Și mistuită.
Deci cât ai fi de elevat,
Dacă pici în căcat
Greu îți mai recunoaște vreunu
Parfumu !