cuprins de moleșeala zac tăcut
lipsit de apărare …mi-e teamă
timpul se îmbolnăvește
secundele mor rapid orele devin reci
mă ridic terminat de atâta timp
și o iau la fugă …fug …departe
mă îndrept către necunoscut
incertul mă ia în brațe febril
iz de agonie mă urmărește acum
nedreptățile din trecutul bolnav
aruncă cu mine în făclia infinită
a viitorului ce nu se va împlini
pierdut printre gropile cerului
o rătăcita amintire mă alină
deasupra stinselor stele agonic
îmi dau materia luminoasă
în mâinile necunoscutului adevăr
cu iz de uitare m-am înfrățit
și tăcerea peste a mea identitate
e mai sfânta în uitare ca niciodată