Tu nu ai nicio formă în ochii mei,
picioarele tale sunt mereu mult prea goale
ca frunzele să ți se prindă pe coapse într-o îmbrățișare
uneori te pot vedea doar dacă închid ochii,
alteori aștept troleu după troleu până când
îmi pot aminti gustul podului tău de palmă
și mirosul pleoapelor în dimineața în care
nu a nins, doar a fost întunecat afară,
tu exiști pe o stradă cu case vechi
învelind povestea lor ca pe un vis al brațelor
pe care le aruncai în jurul gâtului meu.
Nu ai nicio formă în ochii mei,
după felul în care te miști în urma ta răsare soarele,
oamenii taie trecerea de pietoni,
farurile pleacă în viteză, privirile sunt pregătite de zbor.