O mască prăfuită

O mască prăfuită purtată de milenii,
Pe obrajii scorojiți și fără de rușine,
Ce nu mai au roșeața simțirii vinovate,
O mască ce ascunzi atâtea dedesubturi!
Ești ca o umbră ce învalui tot misterul.
Mă rog din suflet să-ți vină azi sorocul.
Să cazi rostogolită, pierzându-te pe veci.
Căci multe rele urzit-ai cu plăcere,
Sfidând triumfătoare, cu zâmbetul perfid,
Sau fiind măgulitoare, folosul atrăgând.
Minciună otrăvită ,și pe deasupra mândră!
Scurtat-ai vieți și suflete pierdute.
Coboară-te smerită, o mască prăfuită!
Trecut-au multe veacuri, de mult ești o ispitită.