într-o seară ți-am prins setea în palme
am ascuns-o printre liniile vieții
până când mi s-au uscat mâinile
și au prins gust de nisip

înaintai ca o caravană
de la degetul mic până la umăr
îți înroșea pașii pielea prea arzătoare
te sufoca mirosul de sirocco sec și dezmățat
ce degaja din porii deschiși uimirii tale

cu unghiile îți răvășeam peregrinările
căutând o lacrimă de fericire
se încarnau în curbe de cămile
desenate în fugă peste așteptări de beduin

ridici castele de nisip
pe care plecările tale le răstoarnă

încă o furtună de nisip și te voi îmbrățișa

vei uita că-ți este
sete