mama

și mâna ei caldă
avem un drum lung de făcut
azi

[și mâine
în moarte, în viață avem
un drum lung de făcut
dragostea este un jalon
pentru treceri]


în zori

cântecul răgușit al cocoșilor, graba pentru
a nu pierde măgăoaia imensă, huruitoare
plină de navetiști palizi cucăind pe speteze și de mirosuri
de mușama, vomit
mama mă ține de tâmple

[lumea întreagă iese din mine
o mâzgă incertă cu firișoare roșii
de încă sânge]


am ajuns / [orașul]

alte arome, de ciment, de sticlă și pâine,
mama frânge un corn aburind
îmi doresc să treacă mai repede
ziua, ceața ei, tonetele de covrigi cu mac,
semafoarele, trecerile de pietoni, magazinele cu miros de
stambă și de plastic și de
vânzătoare care fac troc:
unt, lapte, ouă, carne/ mătase naturală, stofă, catifea
și multa pâine
pâini și oameni
înfrățiti aici și acum în așteptare


[eterna așteptare în acest mecanism
de perpetuă alimentare și combustie]



mult alb / [mult gri]

halate, mănuși și ceva care se
pune în urechi, apoi se așază pe inimă
[oameni conectați la alți oameni
tic-tacul înfundat și altul
insesizabil al sufletelor care nu se
]
și sleiala canapelei pe care
mă prăbușesc, în timp ce mama
intră dintr-un cabinet în altul
din nou magazinele cenușii
maiouri, izmene, cămăși, cizme
care sa fie bune și la anu’
plasele grele din care răzbesc
ici-colo colțuri de pâine, rup unul
mă joc cu coaja, îmi închipui alte povești
colorate, ca în cărțile mele de acasă

[și toată viermuiala aceasta ca într-un intestin
extirpat în care larvele colcăie încă]



autogara

autobuze, țigănci cu alviță, țărănci rumene
și gălăgioase, copii alergând, muncitori obosiți
parcă mai îmbujorați decât dimineața
aceleași banchete. vreau doar să dorm
desenez pe geamul aburit
al înserării, mi-e dor de soba caldă
cartofii copți, răsfrânți
autobuzul mă leagănă, simt mâna mamei
și mirosul ei unic
și tot drumul ăsta
nesfârșit
către

[nicăieri]