nu știu dacă avem ceva în comun
și dacă noaptea asta e numai a mea
nici despre mine nu știu prea multe

e o iluzie să crezi că
tot ce este aici
se împarte
ignorând singurătățile
poate timpul sechestrat
între noi...

dimineața și seara
tăcerea din aburul plecat
și câinii fără oameni
ori chipurile dizolvate în mine

nu nu nu

toate lucrurile au mâini
iar ele se întorc înspre oameni

tu nu poți decât să privești

să te chircești în mine
fără teama de a împărți moartea

afară e deja întuneric

mă duc să cotrobăi prin gânduri...