Diafană mângâiere a soarelui peste ochii mari
Ce-i deschid
părăsind lumea viselor și a tenebrelor.

Mă trezesc.

Răsăritul, ziua, viața.
O nouă cortină peste umbră
ia locul nopții
iar.

Casă a umbrelor și a celor ascunse
Noaptea își închide-n mlăștinoasa-i ogradă
Suflete măcinate.

Ramâne loc de verde, albastru, portocaliu
Rază de nesfârșit,
Inimă de cântec,
Dor de cristal.