Neagră duminică, cerul se frânge!
Azi, a strigat spre infern, Dumnezeu.
Azi, universul, e-n doliu și plânge
Lacrima sfântă a neamului meu!


S-a dezlegat Prometeu de pe stâncă,
Templele zeilor tremură reci.
Datu-ne-a focul cu taină adâncă,
Să ardă a limbii candelă-n veci.


Du-te, stegarule,-nvață cocorii,
Nu lase zborului lanțuri de gât.
Când trec, înspre ceruri, nemuritorii,
Morții să-i fie, de sine, urât.