copacii scot aburi
odihnesc
motoarele frunzelor cu ardere pe soare
zăpada-n ianuarie e mai mult praf
subțire murdară și calmă
luna pare-un capac de canal
la care țiganii
ca lupii privesc și se-ndeamnă

prin șanțuri e de voi
varsă apusul
sângele porcilor – vârâți-vă botul –
și dacă vedeți girofarul curcubeului
mai bine
zvârliți-vă-n resturi cu totul

pe margine
rămân eu să îl țin de vorbă
că sunt ba felinar
ba din acela care bea pe stradă
că da tai seara ca un măcelar
pe care moș crăciun n-a vrut să-l vadă

eu sper să nu mă-ntrebe
- încotro?
nu știu să mint
nu am nici o adresă scrisă pe hârtie
și am lăsat amprente peste tot
iar podul nu depune mărturie



pașii mei într-o tobă răsună
un ritm pe care abia îl mai țin
nimic nu-i pe chei
dâmbovița tace gogoașă
și aburi ies dintr-o cană cu vin