Culoarea

singura amprentă schimbătoare
sub cerul tatuat cu lumini
agață de grumazul zilei
speranțe

între coapse
câteva zvâcniri
descifrează sentimente

prin pori se grăbesc
să iasă grijile

condamnat între două puncte
privesc

cum noaptea se mulează
peste lucruri

ca un gest

tresare fără să-i pese
de nimic

acum înțeleg de ce
rămâne lăuntrică

liniștea

dar tac