O cruce pustie pe loc mă îngheață
Și lacrimi de ură înoată pe față
Eu merg mai departe cu pas rafinat
Dar sufletu-n mine e tot ruinat
Imaginea-aceea îmi stăruie clară
Cu cât o vreau mai mult din mine afară
Toți diavolii negri mă strigă călare
Și-aud peste tot doar imnuri mortuare
Privesc în visare înaltele porți
Lovite cu pietre de îngerii morți
Pe umeri se-așează bătrâna cucuvea
Și plange amarnic căci crucea e-a mea