Primeste-ma, Doamne-napoi,
Sunt plina de mocirla, de noroi
Si tu demult nu mai esti pe la noi,
Primeste-ma, Doamne-napoi.

De-atata chin, si munca, si gunoi
As vrea sa scap acum, cand nu mai tine
Sa rad, sa spun ca poate maine;
Primeste-ma, Doamne-napoi.

Si biciul greu pe care l-ai promis
Ascunde-l bine si il da uitarii
Caci, vezi, n-a mai ramas decat un singur vis:
Pacatul ars pe rugul luminarii.

Ma trage-n jos aceasta greutate
Caci tot am mers dintr-o greseala-ntr-alta
Mi-e teama ca iubesc atata rautate
Asa cum parca m-a-nvatat chiar tata.

Primeste-ma, Doamne-napoi,
Nu am facut nimic sa merit asta,
Dar nu mai vreau alte pacate noi
Caci vine iarna, s-a innegrit fereastra,
Primeste-ma Doamne-napoi!