Tăcere,
născută din mistere...
Te regăsesc în cupa florilor
și în adâncul apelor,
pe vârful muntelui semeț,
și-n dorul meu răzleț.

Te-am mai văzut și într-un fulg,
în frumusețea de amurg,
în steaua care strălucește
și în lumina ce domnește,
în zborul lin de pescăruș
și-n gândul meu cel jucăuș.

A, primăveri ești stăpână,
te regăsesc în flori de mină,
în picături strălucitoare,
sau, chiar în razele de soare.
Ai colorat un curcubeu,
balsam ai pus și-n suflețelul meu.

Tăcere,
născută din mistere...
Pădurea ai îmbrățișat-o,
pe viață chiar ai sărutat-o.
Ai pus pecețile iubirii
pe existența omenirii.

Tăcere, rămâi în mine...
Calde chemări de forme sublime...
Cu Tine sunt rouă dar și val,
cu Tine eu ajung la mal.
Tăcere, creată de vis,
cu farmecul din paradis.

Rămâi, rămâi cu mine,
parfum dând clipelor sublime...