Auzeam
fără să înțeleg,
neștiind să ascult

Și-a început
să cânte mai tare,
cu lacrimi în ochi...

Plângea,
cu toate frunzele
căzând.

Eu, am plecat capul
cu ochii tăcuți
cu vorbele mute…

Mi-a mângâiat chipul
privindu-mă-n ochii tulburi:
“ tu…tu nu înțelegi…”

Apoi s-a așternut zăpada…