Așadar
mistuit de ierburi
mistuit de zăpadă
aștept femei de pe stele
fruntea să -mi înduplece
să ardă...
Despre aceste vremuri dificile
am atâtea să le spun...

am atâtea să le spun...

Căci,
epuizat de necuvinte
trăiesc dorința lemnului
de a se transforma în fum

Prin ardere înceată
fie și în cel mai neînsemnat ungher
lemnul se înalță
mai frumos decât albastru

Speranța
Deznădejdea
Fericirea
Chinul
Ura
Satisfacția
Remușcarea

Le-am înghesuit în Carul Mare.

Veniți, femei de pe stele



...sunt gata de plecare...