eram copil cu bile de-argint,
puse în praștii, strâns pe peluze,
praf de oțel și-uraniu-n plămâni
eu în război cu flinte ș-obuze.

stări de asediu între Golgote,
pe trotuar doar ciume-ntre sfinți,
curve ș-ologi, prăpăd în mulțime,
scurgeri de îngeri între părinți.

pulberi de sori și stele-n clepsidre
măsoară timpul și frica de vid,
fii din Avram în fața icoanei
cad în genunchi cu fața la zid.

la răsărit pornesc pe alocuri
nepoți toți morți și demoni pe coate,
praf și cenuși în juru-i se-adună
și solzi pe spate și colți de șarpe.

furtuni mustesc în linii pe front
ploi și cianuri El varsă din cer,
fiara-n extaz izbește în porți
dinți de oțel și gheare de fier.

șiroi de câini i-ascultă porunca,
nunți între bestii schițează în crete
setea de carne, setea de suflet
și mielul strâns între pecete.

fiara înghite lumi și lumini
și în biserici diavoli slujesc,
se-aprind tămâi în grad de simbol,
foamea de om și setea-i sporesc.

mor dumnezei cu sfinții alături,
iar pe pământ vârteje-n materii,
rup veghetorii sigiliul lui Moise
și se dedau orgiilor în serii.

bătăi de aripi în stare de veghe
cobor din sfere scântei de Om,
șarpele scuipă veninul din piele
și se închide-ntr-un fruct și un pom.

piei de reptilă pe crucifixuri,
în exterior, stigmații prin munți
caută un semn de legământ
în dumnezei senili și cărunți.

și sub remediul bunei credințe,
când sus pe Athos e ceru-n cătușe,
mințile lor de os și de carne
torn așchii-n veste și-mpart cartușe.

fiara stă drepți în turnuri de veghe,
scurmă în turlă, cu orburi în frunte,
în piatră seacă înnoadă noi legi
și-l dă pe Moise jos de pe munte.