Mamă,
Cum să laud și să plâng tinerețea ta
Care a învățat un oraș întreg să scrie și să citească?

Pașii tăi osteneau
Scăldați ca pentru moarte de ploile toamnei,
Lângă bărcile de hârtie ale elevelor somnoroase.
Sub eșafodul tablei, ceasurile ți se rostogoleau
Tăiate de sunetul recreațiilor.
Cărei tristeți a lăcrimat buretele pe fonduri negre
Când tu ștergeai cu mâna-nfrigurată o scădere?
Pe drumul alb al firelor de păr
Sunt parcă oile abecedarelor trecute,
Și clasa ta rămâne vremurilor
Cu dimineți de rugăciuni,
Un cor de îngeri fluturând cununa premiilor,
Deasupra unei sfinte.