Am să...

Deșteptaților din somn cititori
am s-ajung cel mai ironic poet

Fiți pe fază când va sparge
cuirasa gheții polare
printre-atâtea morse
în sfârșit și-un mascul

N-oi lăsa lupoaicele mării
neinspirat să asalteze
bancurile actuale cu vise

Voi pune-n curmeziÈ™ aisberg
ca să nu vă ia la dezgețul polilor
când rece când cald curenții
doar cu zvârlugile sau talentele lor

Treziți-vă alături de mine
nu în fața căutătorilor mârșavi
ai ultimei generații
de torpile parașutate
prin igluuri albe
sau pe pârtii finlandeze egale
ca hârtia arctică aruncată-n jur
sugrumând viețile lapone pierdute
din care absorbiți lecturați

Fiți treji la bombele scrise nescufundate
și nu le țineți secretoși
în arsenal plutitor deasupra mea
ci amorsați-le făcându-mi copcă
în gâtlejul îngust nu-n zbiarătul lor căscat...

Pentru că n-o să-i mai acceptați
n-o să-i mai suportați
n-are să vă mai pese
c-ați fost zăvorâți atât de lesne
dacă am să rag eu la ei sau la ele
cu doi colți însângerați
printre mustăți mari

Iar atunci când mă voi strecura
cu poște sau fitile aprinse
am să descleștez pe loc
din labele moarte dar unsuroase-ale lor
întreg aerul de cerc polar
ce va pute încă un pic
la pârlirea lor
ultima oară
viciat

Amorsați-le apoi talentele
vârâți-le-nghețate înapoi în fund nu-n cap

Cu versurile mele dintre degetele voastre
care vă ies pe mesele tăcerii ocupate
vă las libere picioarele
bune de călcat metrica lor de oase sparte
ce n-o să vă mai irite la infinit timpanele