Toate rîurile curg spre mare ca să-și astîmpere teribila lor sete
acolo unde se varsă ele mă zvârcoleam și eu în ape pline de viermișori și de mîl
ape mari ca niște arcane
acasa îmi puneam sare de baie în cadă și pluteam
ca un rîu cu zăgazurile date uitarii
apoi au venit valurile cu forța disperată a agoniei lor
apa era plină de viermișori eram și eu unul dintre ei
și doar sunetul potopului acoperă ce a rămas de spus

*
după asta aveam preocupări abstracte cum să-mi înlocuiesc sîngele din vene etc
soarele umfla arpagic, la școală nu mișca nimic
ca în colivia unchiului Tom iar penele puțeau a frică
*
Cu ochii din păcate în batiste, cu mîinile triste
semnez sulurile de hîrtie igienică blazat, îmbrăcat în capodul acela liliachiu
cu ochii lichefiați de atingerea luminii de jocurile ei printre picături
veghez jgheaburile să nu apară vreun semn de îmbolnăvire în apă
cu ocazia asta îmi citesc cu atenție semnalmentele
Aștept să vină cineva să mă depaneze să nu recad în mocirla din șanțuri acolo se află și cuțitul înfipt pînă în prăsele îl mînîncă viermii de rugină
aștept să vină regimentul meu care nu mai sosește
*
soarele era roșu ca o echimoză cugetul meu era gri și acoperit cu tulpini destul de fragede care ne picurau amarul și confuzia pînă în străfundurile lor din scoarța cerebrală
aveam multe conserve care mi se păreau adevărate minunății făurite de un moș nebun și singur
îmi duceam regretele bine împachetate pe străzi prin anticariate îmi îmbibam ochii și urechile ca niște molii în razele umede duceam secolul la subraț
*
am colți tineri și angoasa în cerul gurii
leoaică tînără orbirea îmi face o invitație de dragoste
promit să cunosc fericirea și intestinul gros la mine în rulotă
între timp isteria arcușului îmi explodează sub țeastă
apoi vine despărțirea și noptile-gheenă cînd o iau încet dar sigur la vale
las doar câteva pete de cerneală pe pereți
cu ajutorul lor am refăcut trecutul din razele pulsatile am înjghebat un fel de viitor