Plouă cu soare,
Nimica nu văd acuma în zare.
Decât soare și ploi,
Oameni trecând grăbiți prin noroi.
Aburul pământului
Lunecând pe calea gândului.
Figuri întristate
Privind la ploaia ce bate
Necontenit!
Eu stau și privesc la chipul tău împietrit.

Speranțe deșarte,
Iubiri sfărâmate,
Nori și ploi,
Doar o iubire pentru amândoi.
Picături ce-ți șiroiesc pe trup,
Nu văd decât un corp lipsit de conținut.
Poteci îngustate,
Ce gându-ți abate,
Mintea ce-ți zboară spre alte ținuturi.
Speranțe deșarte cu stoluri de fluturi.