este dimineață
lucrurile au fireasca lor crustă
de diamant

din zare
unde cresc castanii măslinilor
vine o liniște cu umerii plecați

pe plajă trec oameni tineri
atât de tineri încât moartea
nu a început să le piuie în ureche
și
nici stalagtite nu au început
să se formeze pe cerul gurii lor

un bătrân
cu multe sticle de plastic atârnate de șold
desenează în aer pescăruși
aceștia țipă în zbor și bătrânul zâmbește
de la depărtare pare că este făcut
din cremă de zahăr ars

în largul mării pescarii
ca niște obiecte ușoare
ies la suprafață