În costumul său cenușiu
Omul meu Negru...
El era și Ministru
Și Stăpânul blocului
șI Ofițerul...
Ca un mișel
Clovn
El își schimba larva
Și lovea
Pe neașteptate și neregulamentar
Fără sa fi avut eu vre-o vină
Și zâmbind îmi frângea aripele
Iar glasul meu răgușit se asemăna uneori cu
Un urlet...
Și eu muțeam de durere și lipsă de
Putere...
Și doar șopteam
Mulțumesc că mai sunt viu
Și eram suspicios eu căutam și semne
Că,da,v-a trece și asta,
Rabdă
Totul e nimic...
Prin asalturi cuceream și cabinete și birouri
Lipsite de Crede...
Apoi juram eu - Mai mult-Nici-o dată...
Nu...
Dar în jurul meu strigau bârfitorii
-El zboară la Paris , de parcă noi am zbura la Tiumeni!
Să-l alungăm di Rusia!E timpul...
De mult e timpul,-Șefii sunt lenoși...
Se vede...
Bârfeau ei despre Vilă și Salariu
Că,bani o avalanșă are,cu nopțile le face cu ciocanul...
Eu totul vă-oi ceda!
-Luați,fără TVA...
Celula mea din trei cămeruțe...
Cutioare...
Și îmi dădeau și sfaturi bune
Așa bătundu-mă și tipărindu-mă pe umăr
Ai mei prieteni...
Poeții consacrați...
-Da nu rima și tu,nu face
Căci sună a cacafonie aceste rime
Strig-frig...Strig-plâng...
Și a plesnit în mine a răbdării coardă
Și cu moartea am trecut la -Tu...
Căci ea demult îmi dădea târcoale
Dar se temea de răgușala mea.
Eu nu doresc să mă ascund de
Judecată
Și de mă v-or interoga
Eu v-oi răspunde
La orce întrebare
Eu pînă la secunde
A vieții am făcut măsură și
Rău ș-au sărac
Dar carul meu îl trag...
Și știu eu ce sfânt și ce e minciună
Pe astea le-am înțels demult
Eu totuș,
Dar calea mea e unica
E unica
Flăcăilor
Și să aleg
Din fericire nu-mi e dat...