O pulbere neagra,
opac onix,
s-a risipit dinspre zare,
luand nisipul la galop,
cu zefirul l-a dus in mare
si-apoi
intr-un jar de foc,
a-ncetosat in vazduh lumina
lasand nestingherita doar luna
infatuata,
dar sub suzeranitate,
existand in noapte,
sa fie farul etern
al valurilor
ce s-alinta-n soapte…