mă uitam la ea cum se depărta
cum lua drumul spre lună
asemeni lui e.t
firesc
fără să întoarcă privirea
ca și când și-ar fi privit prin mine ceafa
asta fiindu-i suficient

imprevizibilă cum o știam
ca răspândirea fumului de țigară prin cameră
mi-a spus
doar iubirea miroase mai frumos
decât un bebeluș

cineva cânta la chitară
corzile chitării se lungeau tot mai mult
deveneau niște fire de telegraf
care se pierdeau în lună
vibrația melodiei urca până acolo
asemeni apei calde pe conducte

în sfârșit
omul din lună va străluci
alături de stele