acum că sunt singură ling întreaga nuditate
a străzilor în care tu te-ai făcut cadou

tot ce ai avut mai bun s-a scurs aspru
de pe acorperișul blocurilor
în mâinile făcute căuș


În inima mea e o insulă ce se scufundă încet
Pe malul ei stau cu gura deschisă și ochii strânși


sunt o frunză de toamnă
la fel de simplă și timidă
cum stă inima mea pe marginea de drum
ca un restaurant gol umplut cu baloane si parfum.



ea,( F.D. , Beibi,-căminul V, camera 208)]
spune:

27.05

Și ea ce a zis? Nimic. Stătea în fața mea și mă privea fix.
Un nod în gât, tăia fiecare cuvânt ce se forma. Vroiam să te iau în brațe...

"Vali, nu mă lăsa!", vroiam să îți spun cu o săptămână în urmă, înainte de mica 'pauză'.
Pas cu pas. Cu ochelarii de soare pe ochi, geanta pe umărul stâng, mă îndreptam pierdută printre necunoscuți.
Parcă stau in loc, iar întreg orașul e în mișcare. Zgomotul mașinilor, pașii oamenilor grabiți, zumzetul întregii lumi. Mă sperie. Un oraș străin și nu e nimeni.

A rămas nimic. Planuri începute, secvențe de dragoste și atingeri furate, clipe sorbite de pe buze, forme desenate cu degete, vise împărtășite, zvârcoliri carnale, ghemuiri fără de care nu pot trăi ...

Vroiam ieri să te văd. Ne-am întâlnit, întâmplător sau.. poate am calculat fiecare minut. Tresăream la fiecare atingere. Fiecare sărut era un alt fel de 'te iubesc'.

'Ne vom mai întâlni'. -> Vom sta la cafele lungi, vom îngropa zeci de mucuri în scrumiere și ne vom împărtași experiențe din actualele relații??? Vom pretinde că superficialitatea ne completează și ne aduce gramul de fericire uitat în ceea ce am fost NOI???


Vreau să te văd zâmbind din nou.
Renunțăm... spre binele persoanei dragi.
"În inima mea , e o insula ce se scufundă incet".